Catalin Negru

Mocanita de pe Valea Vaserului!

2011-12-20T11:29:00.000-08:00

Fiind curpins de o lene cronica, m-am dat pe tanjala perioada asta, asa ca mi-am ramas dator cu prezentarea unei plimbari cu trenul de mare viteza istorica din tinutul morosan... mocanita de pe Valea Vaserului!
Auzisem de la cunoscuti ca s-a redeschis pentru turisti, intregul traseu fiind refacut dupa alunecarile de teren din anii trecuti.Astfel, dinimeata pe racoare cu ghiozdanelu-n spate ne-am adunat la Gara Viseu, asteptand trenul sa ne imbarce.

Cum deviezi de pe "bulevardul " Viseului, pe strada cu gara (exista semne care sa te ghideze in acea directie) nu trebuie decat sa te uiti precum cameleonul...cu un ochi spre cer si unu spre gropi... nu dureaza mult si vezi dara de aburi de la mocanita ce se contopeste cu norii de pe cer.
Si ajungem la locul cu pricina... locomotiva cu 2 vagonete de lemn ne asteapta ...in calduri..

Se apropie incetisor pufaind pana in fata garii.Avand in vedere ca pretul nu e tocmai ieftin 45ron/pers dus intors , ma gandeam ca o sa fim destul de putini... dar spre mirarea mea eram mai multi decat la cursa CFR Baia Mare- Cluj Napoca normala, astfel ca au fost nevoiti sa mai traga 2 vagonete.

Ultimele verificari si facutul plinului cu busteni de lemne... toata lumea e pe pozitii pentru ca pleaca cu specifica ei iuteala maxima... de cateva multe decenii...

Si se urneste magaoaia din loc... toata lumea curioasa cu capetele peafara... ai vrea sa vezi locomotiva, dar la ce aburi erau in fata, asta pana se mai "linisteste".Pentru inceput peisajul nu a fost unul iesit din comun, mai ales ca treci printre case, pe care le vezi de parca ar fi niste piese expuse intr-un muzeu pentru care ai platit sa-l vizitezi. Lumea iti da binete, iti face cu mana, zambeste... toti sunt naturali si fac asta din politetea locului, nu ca le-ar contoriza cineva zambetele si-ar face avere.... e o senzatie placuta...te simti alftel...

Lasam civilizatia deoparte si intram in creierii muntilor unde peisajul specific te indeamna sa faci cat mai multe poze si sa te simti ca intr-o adevarata expeditie...la 15 km/h!

Am intrebat "nasu" daca au fost vreodata incidente... sa fi cazut vreun turist din tren sau alte chestii de genu. Mi-a raspuns ca niciodata nu s-a intamplat nimic cu vre-un turist...singura persoana care mai pica din tren este mecanicul de locomotiva...care se urca pe locomotiva sa mai trebaluiasca una alta. Dar si acesta a ajuns-o din urma si a fost ok.
M-am linistit...dar dupa 10 minute am vazut un nene in tricou, sus la hornul locomotivei... era mecanicul... dar n-a cazut!

Dupa o ora jumate de pufait... i s-a uscat gatul la batrana locomitiva ...deci musai trebuie alimentata cu apa!Prilej numa'bun de a cobor din vagoane, a da o raita pe langa dansa...si de a manca un sandwich sau sa apelezi la "barul". Aici puteai sa iei la pret de striptease o cafea sau pentru cetatenii straini un gat de horinca cu 5 lei.
Dar pentru poze era numa'bine!

Trebuia sa te grabesti sa prinzi locomotiva in poza ... pentru ca toata lumea posesoare de telefoane fugea cu ele sa se pozeze in faza batranelei.... care mai de care in pozitii mai atragatoare... rezemate pe fierul vazelinizat si afumat al magaoaiei si priviri cat mai "nebunatice". Ce le mai place Facebook-ul!!!!

Dupa cum se observa intregul combustibil este 100% bio ... apa direct din izvorul muntilor!

Se fluiera de plecare, dar fiind ca intr-o familie, "nasu" mai amana sprintul 5 minute, pentru ca o doamna cu varsta respectabila si fara inhibitii urla dintre brusturi, dand de inteles ca problema ei nu s-a finalizat (sunt amenajate si WC calumea acolo...dar cine prefera eco.... eco sa fie ).
Si plecam la drum... pufaind agale!

Ne intalnim pe traseu cu o masina pimpuita ca sa poata rula tot pe ecartament de cale ferata.Defapt in aceasta regiune tot transportul este doar pe sina, neexistand drumuri de acees (pe acel traseu).

Intr-un final ajungem si la locul de popas unde vom ramane cam o ora jumate.Unde esti asteptat cu gratar, mititei, bautura... tot ce-ti pofteste inima.... taxabile binenteles.Deja un vagonet cu o gasca de salvamontisti au socializat cu turistii straini si toata lumea se simtea bine... Pentru foarte multi sunt convins ca nu au mai avut prilejul sa faca un picnic in creierii muntilor, mai ales ca nu au fost nevoiti sa o ia la bocanc pana acolo.
Mai apare un trenulet

Papam bine si demaram in tromba inapoi spre casa.....locomotiva mergand de data aceasta cu spatele!

Avand in vedere ca acea gasca de romanasi erau burdusiti de horinca de maramu si pusi pe cantat, vagonetul cu pricina a devenit intr-o ora vagonul veseliei si al cantecului.Era un grup de turisti nemti la varsta a II - III, care au renuntat la paharelul de cumparat si au baut din sticla tzuicomicina autohtona de s-au facut precum lemnul... cantau muzica populara mai ceva ca ai nostrii. In concluzie ...daca prindeti bastinasi, sa nu-i neglijati... nici nu stiti ce pierdeti :).
Apropo...pentru persoanele slabe de vezica e bine sa va gestionati lichidele altfel puteti sa deveniti putin penibili cand va trebui sa urlati dupa mecanic sa opreasca trenul...caci toalete in el nu veti gasi. Iar cand veti cobori sigur veti fi aplaudate in masa... s-a intamplat cu o iubitoare a hameiului distilat.
Odata ajunsi la gara ...fiecare de unde-a venit, gasca vesela si nemtii au tras la bufetu garii sa continuie paranghelia!
In spatele garii este amenajat un alt tren de epoca ... pe post de hotel foarte frumos si cu o locomtiva enorma!

Pentru mult mai multe informatii va ofer siteul oficial....

http://www.cffviseu.ro/ro/index.html

Pentru mine a fost o experienta placuta, cu peisajele noastre specifice, cu oamenii locului, a caror ospitalitate din fericire mai persista. M-am bucurat sa vad atatia turisti straini, in locuri parca uitate de timp.
Merita sa faceti o asemenea plimbare si de ce nu si o cazare in acest tren superb.... asa de experienta.

Numa'bine !

Cascada Valul Miresei (Cascada Rachitele) ...

2011-10-10T09:26:00.000-07:00

Din satul lui nea' Boc, faci la dreapta si pe un drum forestier ajungi la aceasta cascada.Raportat cu Clujul este la o distanta de aproximativ 80 km, mai exact Cluj Napoca--> Huedin --> Rachitele.
Legenda spune ca:
Numele cascadei provine dintr-o intamplare tragica, prin care o mireasa a cazut chiar in ziua nuntii sale de pe stancile muntilor, voalul sau ramanand agatat. Se spune ca nuntasii s-au oprit din petrecere si au plans-o pe mireasa, iar in acel loc s-a format cascada “Valul Miresei“.
Cascada este formata din doua trepte, luata de jos in sus prima este cea mai spectaculosa

, iar cea de-a doua este cea care formeaza deasupra primei un rezervor de apa,

impreuna insumeaza o cadere de aproape 50 m inaltime. Cascada a fos afectata de drumul forestier ce trece pe langa aceasta si ajunge deasupra ei.

Pe acest drum se poate ajunge pe jos sau cu masina. De aici se poate admira cascada de sus in jos

Deasupra cascadei dumul forestier se continua si se ajunge intr-o poienita numai buna de a face picnic.. acolo fiind si un refugiu Salvamont!

Numai Bine!

Sfanta Maria ...la manastirea Moisei partea II

2011-09-12T07:11:00.000-07:00

No comment!

Numai bine!!!

Sfanta Maria ...la manastirea Moisei

2011-09-01T09:08:00.000-07:00

De Sfanta Maria, am fost la Manastirea Moisei, al carui hram si este.Nu am de gand sa povestesc sau sa carcotesc... pentru ca nu am avut timp, fiind mai mult interesat de explozia de culoare in portul nostru popular.

Manastirea este situata la poalele Pietrosului Rodnei....

Peste tot in jur, pe fiecare deal serpuiesc carari pline cu credinciosi ce vin la manastire...

Odata ajuns in curtea manastirii, poti asculta linistit slujba din orice punct, statiile Hi-tech amplifica slujba foarte clar... fara a mai fi nevoie sa-ti casti urechile la maximum.
Asa ca... in timp ce auzi slujba poti sa-ti bucuri ochii cu costumele localnicilor, care totusi mai pastreaza traditia locului... pentru cat timp inainte?... asta numa NOI, Facebookul, Hi-5 ul, si trendul cool va sti...

Va continua...

Manastirea Barsana...in zi de duminica!

2011-08-22T11:51:00.000-07:00

Cu o zi inainte de Sfanta Maria, am poposit... in trecere pe langa o manastire de suflet..Barsana. Care imi place enorm... de ce? pentru ca e frumoasa... de ce? pentru ca e numai lemn si flori si e liniste, este situata pe un deal si inconjurata de padure si verdeata, o gura de aer proaspat si de ce nu...de credinta.
Ori de cate ori am drum in zona, opresc macar cateva zeci de minute sa fac un ocol al curtii.Asa din auzite stiu ca aici este a doua biserica de lemn, ca marime, din Europa, prima fiind in Sapanta (si construite de acelas mester).
Nu are rost sa fac precum marii nostrii profesori contemporani ... sa dau copy/paste pe text, cand tot ce doriti sa stiti se afla pe SITEUL OFICIAL

http://www.manastireabarsana.ro/

atasez si un link cu harta zonei, pentru cei interesati si iubitori de geografie rutiera

http://www.besttourism.ro/harta-europa-romania-barsana.html

... asa ca.. daca sunteti curiosi de mai multe dati cu clickul!
Eu am sa pun cateva imagini dragi mie cu asezamantul!

Deci daca sunteti in zona... de orice credinta sau necredinta ati fi... merita sa mirositi macar florile din cutrea Manastirii!

Chiar...este o reclama pe TV cu motto-ul : E TIMPUL CA SI ROMANII SA CUNOASCA ROMANIA!
... mare dreptate are!
Am invatat sa preparam mancaruri italiene, sushi, si alte ikebana feng-sui, e timpul sa mai dam cu ochisorul si la ce ne inconjoara... ca cine stie cat va mai fi...la cum evoluam/involuam!

Numai bine !

La firul ierbii...

2011-07-28T10:21:00.000-07:00

Mlastina Vlasinecu..... Maramures Statiunea Izvoare

2011-07-25T07:57:00.000-07:00

Mlastina Vlasinescu este localizata pe platoul vulcanic Izvoare a masivului Ignis (1.307 m), la o altitudine de 900m, pe versantul nordic, la confluenta paraului Ignis cu paraul Vlasinescu, unde exista un complex mlastinos de 4,5 ha, format dintr-o mlastina oligotrofa (turbarie), iar spre periferie se afla mlastini mezo si eutrofe. Mlastina Vlasinescu este situata in comuna Desesti satul Mara si are o suprafata de 3 ha.

Defapt cu alte cuvinte la cateva peturi de Cabana Soarelui... M-am gandit ca e frumos ca pe vreme de canicula sa stau cu sandalele-n turbarie, asa ca am luat-o la pasi marunti spre mlastina.De departe nu vezi decat un delusor cu ceva pete mai maronii. Ca omul politicos dai buna ziua-n stanga si-n drepta la drumetii ce-si prajesc burtile la soare pe dealul dinaintea mlastinii, putin slalom printre masini.. si ajungi la tabla cu pricina

Langa el este o tentativa de podet pe care nu prea e recomandabil sa treci, caci ai toate sansele sa te imprastii pe albia firicelului de apa.Cand sa ma pun sa trag aer curat de munte in piept, un motor diesel combinat cu manea isi face aparitia.Un nene cu jipu ii lasa pe restu omusorilor insetati de UV-uri si vine cu magaoaia chiar la marginea tentativei de rezervatie. Isi lasa bendeul la aerisit si se intinde supersatisfacut in timp ce nevasta pregateste micii. Ne continuam plimbarea si incerc sa fac astfel incat sa nu mai vad nici o fiinta urbana prin zona.

O sa postez o scurta descriere a zonei ..pt cei interasati..

Descriere Mlastina Vlasinescu

Scopul principal al declararii ariei naturale Mlastina Vlasinescu este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica deosebita reprezentate de specii de plante rare, endemice sau amenintate cu disparitia. Stratul de turba are grosimea maxima de 5,4m, iar grosimea medie este de 2,9m, solul fiind de natura organica, turbos, specific mlastinilor oligotrofe. Flora si fauna acestei arii protejate este specifica zonelor umede – turbariilor. Aici se gasesc cateva plante rare (Lycopodium inundutum, Scheuchzeria palustris si Drosera rotundijolia).

Aria naturala protejata Mlastina Vlasinescu se afla in imediata apropiere a Statiunii Izvoare. Intr-un rest de crater vulcanic stins, s-a acumulat vegetatie, transformata apoi in turba pe suportul careia s-a creat mlastina oligotrofa. In ceea ce priveste flora acestui complex mlastinos, se gasesc aici cateva specii rare cum ar fi: planta carnivora Roua Cerului, Rogoz, Feriga de mlastina, Bumbacarita, Bradisor, Trifoi de balta, Molid, Scorus de munte, Mesteacan etc. Fauna in arealul mlastinii este bogata.

O atentie deosebita trebuie acordata Viperei care traieste in mlastina, ea putand fi periculoasa pentru necunoscatori. Intalnim aici si soparla de munte, Buhaiul de balta, Broasca Rosie de munte, Salamazdra carpatica.

Datorita mediului acid care opreste dezvoltarea bacteriilor, mlastina (in general) pastreaza mai bine ca orice alt mediu resturi de organisme si in special polen adus de vant, dand posibilitatea cercetatorilor sa reconstituie aspectele floristice ale timpurilor indepartate. Din punct de vedere economic, mlastina reprezinta valoare prin existenta turbei, care are si o importanta medicinala. Pentru formarea mlastinilor sunt necesare anumite conditii de umiditate. In tara noastra acestea se intalnesc in zona de interferenta a fagului cu molidul. Mlastina Vlasinescu, de tip oligotrof (tinov), local denumita si ”mlaca”, instalata pe platoul Izvoarelor sub liziera padurii la numai 500m de Complexul Statiunii Izvoare, are un aspect bombat datorat paturii masive de muschi de turba care se inmulteste rapid. Interesanta prin comportament este roua cerului, planta carnivora ce-si completeaza necesarul de substante proteice extragandu-le din corpul insectelor capturate cu ajutorul bobitelor transparente de clei din varful perisorilor de pe frunze. In ansamblu, mlastina Vlaschinescu prin compozitia faunistica si pozitia ei constituie un pretios mijloc de informare si educare a turistilor asupra unui aspect stiintific important din natura tarii noastre. ( text preluat de pe http://www.turismland.ro/mlastina-vlasinescu-baia-mare/ )

Fight club ... visul unei zile de vara

2011-06-22T12:40:00.000-07:00

Aceasta este o poveste nascotita in timp ce ascultam stirile...deci e doar parodie...ea nuu exista!
E foarte cald, omul muncitor ajunge dupa-masa acasa, isi fugareste potaile din fata blocului, urca scarile fara sa citeasca avizierul cu restante, liftul e defect.. nu-i bai urca pe scari, intra cu grija in apartament sa nu afle vecinii care si-au transformat vizorul usii in prelungirea ochiului... inchide usa cu toate lacatele ca nu sti cine-ti intra-n vizita. Cauta ceva repede prin frigider si apoi pijamalit se tolaneste-n pat...adoarme! E doar un simplu scenariu ce-ar putea fi al unui om care e platit invers proportional cu anii de studii, dar nu-i stres pentru ca lucreaza cu oamenii, la fel ca si cum ar lucra la strungarie... importanta este productia de rulmenti care trebuie sa fie conform indicatiilor sefului de depozit, care si el primeste ordine de la "strungarul sfant"... care defapt e avocat de parohie, dar s-a afiliat cu baietii destepti buni la toate care stiu si strungarie si masinute si tot! Asta este defapt adevarul... dar omusorul nostru doarme si ii e foarte cald... aerul conditionat este...la magazin... e buna si varianta perdelelor ude.. si el vizeaza....!!! ca e racoare si ca e bine!!

Dar vai!!! se face ca era o apa malefica...ce tasneste din pamant!!Cineva tre sa reuseasca s-o puna la punct!

Primul candidat... coborand din limuzina personala ...analizeaza situatia!

Hmmm grea situatia.... tre sa analizam bine situatia!Ia mai bine sa mai astept sa vad ce rezolva si ceilalti!

Mda... e greu sa te lupti cu un asa sistem malefic!!!
Totusi am sa incerc!

Cred ca voi avea nevoie de un consilier, o persoana ce-a mai trecut prin astea, care a fost instruit in alt regim unde sistemul functiona mult mai bine!

Aceasta este bunica onorifica... cea care din spate imi da indicatiile necesare izbandei!

Totusi...e prea greu pentru mine... nu ma descurc!

Cand nu se mai astepta nimeni la nici o salvare...cand apa ii punea la pamant pe toti luptatorii...

A aparut solutia salvatoare! Un marinar intros de pe mari si birturi, un cavaler in slapi, unul care este special proiectat pentru asemenea probleme, tricoul lui cu dungulite este camuflajul perfect in aceste ape involburate!

Nu se lasa si precum o fiara cu suvita...se napusteste asupra raului!Va invinge sistemul iar noi VOM TRAI BINE!

Rasul lui isteric ne da noua incredere , desi apele sunt mult peste puterea lui...el se lupta!
Si dai ...si lupta ...si dai ....

si iar dai...si lupta

Pumnul este foarte important in asemenea manifestari.... tre sa arati celor din jur cine e seful si ca nu accepti compromisuri... daca nu te alegi si tu cu ceva!

Noroc ca nu sunt vaporase ... le-ar fi distrus apele... ce bine ca ne-a disparut Flota!!!

si dai si lupta si dai si .....scuipa!

Dar nu-i nimic...aveam pensionarii in spate... trebuie sa faca luptatorul impresie buna...pentru ca de ei depind...urmatoarele alegeri!
Uite ca mai incearca cineva sa se alature acestui brav dungat...

Dar dupa o scurta coalitie...eroul nostru reuseste sa-si elimine concurentul si astfel el ramane bravul si singurul luptator cu tasnitoarea...

Cam greu....dar nu se lasa...s-a prins ca fiecare tasnitoare e reprezentata de sistemele bolnave ale poporului pe care-l slujeste... asa ca se va lupta pe bucati...Va lua fiecare sistem si-l va strange de gat...pana cand va seca!

Mda... nici asa nu reuseste.... cred cas-a plictisit...dar o sa ramana tot el eroul....nu-l mai intereseaza...doar se plimba si face bai...de multime!

Si totusi undeva... intr-un colt retras... unde apa tasneste si distruge sistemele, nestingherita de nimeni... cineva ar vrea sa incerce platforma program proprie!

Cand sa aflam si noi cine este noul sau poate chiar viitorul razboinic sef.... omul nostru muncitor... se trezeste!
Isi da seama ca totul a fost doar un vis... Bea un pahar cu apa plata imbogatita cu fier si minerale de pe tevile ruginite .. si se duce asa somnoros... spre televizor! E ora 19 si incep stirile...
In timp ce stirile nationale prezinta babele violate si pedofilii ce nu fac puscarie ... se gandeste la visul urat ce l-a avut...
Isi da seama ca totul a fost dor un vis... iar asemanarile sunt pur intamplatoare.... apa aia nu e malefica... e doar tasnitoarea din piata Matei Corvin din Cluj Napoca!

Sa visati bine!...macar atat!

ps: Daca a mai visat cineva ceva asemanator...sa dea de stire :)

Eclipsa de luna 15 iunie 2011

2011-06-19T13:47:00.000-07:00

Nu puteam eu sa nu fiu gura casca in noaptea cu pricina... sa nu vad eu cum luna este inghitita de maleficul intuneric!..defap la inceput uitasem si mi-am adus aminte doar pe la ora 22.00 dar a fost bine... am iesit la cateva buruieni distanta de bloc si ... usurel pe drumul spre Faget ne-am poposit trepiedele sa urmarim minunatia.
Va avea loc cea mai lunga eclipsa totala de Luna din ultimii 100 de ani, fenomen ce va fi vizibil cu ochiul liber de pe aproape tot globul pamantesc. Va dura 1 ora si 40 de minute.

Si faza descrescatoare....

Si acu vazuta mai "de'aproape "!

Cum eram doar in tricou si pantaloni scurti.. n-am mai rezistat si in jurul orei 1 am tulit-o acasa la un ceai fiebrinte si paracetamol.
Cam atat ! :)

Rezervația Fânațele Clujului...

2011-06-15T07:32:00.000-07:00

Fânațele Clujului (perimetrele Copârșaie și Valea lui Craiu) este o rezervație botanică aflată în preajma municipiului Cluj-Napoca, cu o vegetație specifică zonelor din Asia și Europa răsăriteană.
Rezervația ocupă 75.000 m². Solul bogat în carbonat de calciu, relieful accidentat și climatul plăcut au dus la dezvoltarea aici a unei vegetații de stepă, similară celei din partea sudică a Ucrainei. Au fost identificate aici 450 unități sistemice, printre cele mai valoroase numărându-se xerofilele pontice, cele pontico-mediterane, plantele continental-orientale, ș.a.

Rezervația este cunoscută și ca fiind unicul loc din România unde trăiește vipera de fâneață (Vipera ursinii rakosiensis).
Binenteles ca astea le-am citit dupa ce-am ajuns acasa... in sensul ca habar n-aveam eu ce tre' sa caut acolo sau mai ales sa am grija ca mai sunt si gazde mai veninoase... e bine de stiut pe viitor.

Colegul meu era foarte incantat de aceasta rezervatie, eu nu prea am vazut decat niste tufe si multe floricele.Asa ca spre rusinea mea... m-am adapostit la umbra si am fugit dupa cateva gaze si le-am luat in chip. Ceva mai incolo la fel ca mine se tolanea un nene ce avea grija de cateva vacute ... pazite cu strasnicie de o ... o oaie si aia lesinata de caldura.Deci multa liniste!
Iata si viata de la nivelul ierbii... adica ceea ce m-a interesat pe mine!

La aproximativ 2 ore incepe o galceava pe cer, norii se cam constipa... asa ca trebuie sa ne retragem incetisor spre masina.
La urmatorul deal totusi opresc sa fotografiez ploaia ce uda Marastiul in timp ce in Manastur se facea plaja.

Si-am incalecat pe-un Land Rover si-am zis Game Over!!!

Numai bine!!!

Suunto Vs. Fluture

2011-05-11T09:18:00.000-07:00

Pseudophilotes bavius hungaricus

Mi-a dat tarcoale nitel si l-a fascinat culoarea ceasului montan... sau poate stia de el din reclame :)
Desi este foarte rar.... e si foarte curios.

S-a mai fatait nitel... fara nici o frica de ce e in jur.

A plecat sa dea o raita... si apoi s-a odihnit langa mine.

Putin prin Dolomiti...

2011-05-04T08:58:00.000-07:00

Mai bine spus o scurta plimbare prin nordul Italiei .

Oraselul Bolzano... Italia

Sa discutam despre drumurile lor? sau despre cum isi intampina ei turistii? sau ce faci cand auzi limba romana prin zona?....
Raspuns la toate intrebarile... NO COMMENT!

Soparla cenusie - Lacerta agilis

2011-03-31T08:51:00.000-07:00

Descriere: Masculii au o lungime totala de 20-23 cm, din care coada 13-15 cm. Femelele au o lungime totala de 15-17 cm, din care coada 10-13 cm. Masculii adulti sunt verzi-galbui sau verde clar. Pe partea dorsala au o culoare cenusiu-cafenie, rar exemplare verzi , prezentand pe laturile corpului si ventral pete cu negru sau cu oceli mai clari. Uneori, prezinta spatele rosu-caramiziu sau cafeniu-rosiatic fara pete. Femelele adulte prezinta dungi deschise bine pronuntate. Dorsal cafenii-verzui sau cenusii cu pete mari cafenii intunecat, cu sau fara o pata centrala alba, rotunda sau o dunga clara. Exemplarele tinere, sunt pe spate cafenii cu o dunga lata intunecata de-a lungul sirei spinarii, incadrata de doua dungi albe sau galbui si de doua randuri de oceli albiciosi marginiti de negru pe laturile corpului.

Reproducerea : in iunie, femelele depun 5-14 oua albe-galbui. Clocirea dureaza 40-60 zile, uneori ajungand la 90 zile, daca temperatura nu este favorabila. Puii ies prin august – septembrie.

Hrana: Se hraneste cu rame, muste, omizi.

Habitat: se intalneste prin pajisti, tufisuri, prin vii, pe coastele ierboase ale dealurilor, pe malurile ierboase ale baltilor.

Carnavalul de la Venetia 2011

2011-03-23T07:49:00.000-07:00

Cel mai vechi document care atesta existenta acestui carnaval este din 2 mai 1268. De atunci venetienii isi confectionau singuri masitile si costumele, astfel sexul, nivelul social si mai ales identitatea persoanei nu mai exista.

Astfel, Carnavalul venetian a debutat in secolul al XI-lea, dar traditia purtarii mastilor si a costumelor s-a stabilizat abia in 1436.
In continuare o sa ingramatesc cateva fotografii facute acu recent la Carnavalul de la Venetia 2011, varianta fugarita pe parcursul unei zile...
Asa pentru inceput ii prezint pe cei "tineri in bransa"

Au mai fost cativa... dar treaba serioasa o fac "oamenii mari"... imagini care dupa parerea mea nu-si au nici un comentariu...

Varianta mama si fiica.....

Varianta HI-TECH

Varianta smiorcaila....

.... si tata grijuliu...

Varianta omului cu doua fete....des intalnit in peisajul cotidian

Si restul gramezii care nu merita comentata ci mai mult admirata...

Din pacate cam atat... sincer mi-as fi dorit sa stau mai mult peacolo, poate cu alte ocazii si alte costume...

Vizitati Venetia, mai ales in perioada carnavalului..... merita enorm!
Numai bine!!!

A fost odata ca-n ... Apuseni

2011-02-21T13:32:00.000-08:00

O scurta plimbare cu masinuta prin sate albite de iarna...

Zone linistite....

Lebede si rate la Gilau....

2011-02-14T08:51:00.000-08:00

De ceva timp a aparut o miniDelta langa Cluj, la iesirea din Gilau spre Tarnita. Mai exact la primul baraj de la Gilau s-au aciuat cateva zeci de lebede si rate salbatice; asfel tot omusoru clujean vine si le fotografiaza cu telefonu din dotare, le admira, apoi fluiera dupa dansele, iar cand se vad abandonati de ele... pleaca satisfacuti!
Ma supun si eu majoritatii si merg la locu cu pricina, cu "telefonu" din dotare si incerc sa le trag in chip!
La inceput credeam ca-s obisnuite cu omul, dar m-am inselat ... ele pastrandu-si tot timpul o distanta de siguranta destul de mare.
Astfel dupa vreo 3 zile de plimbare prin zona si tentative de panda dejucate de gratioasele zburatoare m-am ales cu cateva imagini....

Am ajuns la un nivel in care noi o luam la pas marunt si repejor pe mal, iar lebedele prind viteza evitandu-ne si departandu-se de mal.

Ni se cam termina poteca .... asa ca ne intoarcem spre o teava de apa sparta care a construit un monument de gheata... asa ca ne luam putin ochii de la inaripate

Nu trec 10 minute si aud un sunet ciudat... un fel de suierat infundat...
Se intorceau lebedele in zbor ... mai mult sa ne verifice daca mai suntem pe teritoriul lor.

Apar razele rosietice, semn ca apusul e peaproape .... asa ca ne ducem la coada barajului unde au ajuns si pasarile.Acolo tragem ultimele cadre..

In ziua urmatoare ne-am propus sa facem panda pe partea opusa a barajului, unde fiind stufaris si padure, iar noi camuflati ... speram sa ne apropiem mai mult de ele. Doar ca s-au dovedit mari jmechere si ne-au lasat cu buza umflata prin boscheti, ele inotand agale pe partea opusa.

S-a facut tarziu asa ca ... abia am apucat sa trecem pe partea cealalta pentru a trage cateva cadre...

Cateva rate zgribulite stau sa se incalzeasca la soare pe gheata de pe mal.

Un uliu le da tarcoale...

Dar nu-s prea deranjate ....

In cea de-a treia zi... fara prea multe planuri m-am pus intr-un loc si-am stat ... si-am stat.. si-am avut ce poza, lebedele fiind mult mai linistite!

Apare in peisaj si un pescarus!

Intre timp pe partea opusa beltii... un cormoran agitat era pus pe vanat!

Destul de multa agitatie.Pescarusul pune in miscare o gasca destul de mare de rate si asfel se formeaza un card ce patruleaza pe balta...

Si iar e liniste...

Malul de gheata e folosit pentru siesta si odihna...

Unii mai si amortesc

Sau se intind...

Iar spre final o gasca de rate ...se pun rapid in miscare...

Cam asta a fost delta de la Gilau... un spectacol deosebit, mai ales intr-o zona ca aceasta.Spectatori au fost din plin, dar din pacate multi badarani care nu stiu sa respecte mediul si pasarile, facand galagie... dar asta e!!
Nimic nou!
Cam asta e.....
Va tzuc!

NUMAI BINE!!!!

Ceata a la Cluj....

2011-02-08T08:57:00.000-08:00

Aproape ca n-am mai vazut soare de mult timp decat....asa ... la oferte.

Dupa cateva zile... iar s-a lasat ceata... asa ca am urcat nitel spre Feleac de unde Clujul era acoperit de o plapuma...

Intram si nitel prin padure unde totul era .... alb si tzapan!

Scurta plimbarea noastra pt ca si soarele a taiat-o la somn....

O seara linistita!.... si calduroasa!

Tiblesul in noiembrie....

2010-12-20T11:32:00.000-08:00

E drept ca plimbarea s-a facut in urma cu ceva timp... dar lipsa timpului liber si-a cam facut efectul...
Astfel, ca si anu trecut Opaitul Rodnei a organizat o plimbare de 2 zile spre varful Tibles.
Conform zicalei "cine se scoala de dimineata... departe ajunge"... asa am facut si noi, iar la ora 4.30 am facut ochisori ca sa putem ajunge la locul de intalnire stabilit pentru ora 6.
Fiind punctuali...s-a plecat destul de repede, debarcandu-ne pe la ora 8 si pregatiti de drum.Dat fiind faptul ca nu este pentru prima data cand merg in zona respectiva... mi-am pus aparatul la adapost, iar drumul lung, anevoios si istovitor pana la refugiul Arcer nu l-am mai pozat, doar mi-am presarat sudorile urcand pana acolo.
Anul trecut odata ajuns la refugiu.... am si ramas acolo, nemaiurcand spre Tibles; dar anu asta mi-am luat talpile-n spinare si mi-am dat duhu pe creasta ce duce spre varf.

Incepem sa ajungem pe la varful brazilor, iar printre nori se intrezareau varfurile...am vrut sa si filmez dar la cat de tare pufaiam... m-am lasat pagubas.

Lasam vegetatia de conifere la picioarele noastre si urcusul este ceva mai dificil, iar vantul ne cam taie la fata.
Destul de frig...

Norii faceau un adevarat joc de scena... se adunau... ne acopereau .... apoi se dispersau lasand totul senin, iar se adunau si-ti taiau lumina si vizibilitatea....

Si iar nori.... si vant taios....

Si iar senin....

Toata distractia la intervale de maxim 10 minute... un spectacol!!
Nu mai e mult si se vede si varful Arcer...

Dupa o poza de grup facuta intre soare si plafonul de nori...privelistea era superba, iar in jurul umbrei mele se formeaza un superb spectrul Broken.... fenomen nemaintalnit de mine niciodata.

Nu trece mult si toti norii se disperseaza , oferindu-ne o vizibilitate de zeci de km...
Spectacolul de lumini si fenomene meteo ne lasa cu gurile cascate si ne scaldam ochii in toate directiile....

Astfel ... Tiblesul

....iar in departare se observa varful Pietrosul Rodnei care parca strapunge norii stransi in jurul lui..

Gata cu zabovitul ...si profitand de absenta norilor, o luam la bocanc spre varful Tibles..

Cu soarele-n fata noastra si cu vantul puternic din lateral.

... ajungem intr-un final si pe varf.

Aici facem pauza de masa...cautand un loc cat mai ferit de vant .Ceaiul fierbinte si sandwisurile sunt la mare pret... la fel si dulciurile.
Viteza vantului parca te transpunea pe culmi mult mai inalte, dand senzatia unei ascensiuni ..... ce atata compunere...iti falfaiau urechile de numa...si frigggggggggg desi era ...soareee.
Batem in retragere..

Nu mai coboram pe unde am urcat si pe valea formata de cele doua varfuri.... iarba destul de inalta si pietris plimbaret, care nu prea iti asigura o buna stabilitate...

La baza vaii se formase un paraias.. numa bun de luat apa pentru refugiu.De aici se intra in padure, motiv pentru care m-am varat aparatu-n rucsac, mi-am luat apa si m-am retras la refugiu.
Dupa ce ne-am mai tras nitel sufletul... am iesit afara la nelipsitul foc de tabara..

Si cum la orice foc de tabara se mai si canta....toata lumea in jurul lui la horit!!

Se cam lasa frigul si chitara se muta in refugiu...cu alai cu tot..

Mai ies peafara pentru o mica joaca cu aparatul ...

Frigul, oboseala si mai ales oboseala isi arata coltii , iar corpul meu are nevoie de somn... deci
ma retrag in dormitorul de lux....

Multuminta unor mari inventii ale epocii moderne, si anume dopurile de urechi... am avut o noapte foarte linistita si fara deranj.... asta daca fac exeptie vantul care-mi sufla printre scanduri pe care aveam eu pus sacul de dormit...Mi-am dat seama doar la 5 dimineata ca defapt sub mine era prispa...deci vantul se distra cu mine.
Am mai luat o pereche de pantaloni in sac...si treaba rezolvata.

Cum am avut un somn cat de cat odihnitor.... trebuia sa simt eu ca-s in excursie... asa ca la ridicarea mea in perineu... mi-am infipt capul intr-un cui din sindrila refugiului. Se pare ca neuronii mei nu au fost mai afectati decat de obicei...deci... nu-i stress!
Cam asta a fost plimbarea noastra... tura pe care sper sa o (pot) face si anul viitor!

NUMAI BINE!!!

1 Decembrie 2010..... schimbarea garzii

2010-12-04T14:29:00.000-08:00

Desi pana acum n-am avut ocazia sa fiu partas la evenimentele zilei nationale, anul asta mi-am facut "rezervare" la un bun prieten din Alba.
Asa ca.... de 1 decembrie 2010 m-am prezentat la Alba Iulia sa fiu partas la marea sarbatoare nationala! E drept ca nu prea mi-am facut temele pentru excursia asta, m-am uitat doar pe meteo, unde am vazut doar lucruri bune... ploaie din belsug. Odata ajuns in Alba, aflu si eu cu tristete ca helicoptere, tanculete, tunuri sau macar ceva amfibiutze, n-am sa vad anu asta prin oras... doar la cetate va fi schimbul garzii si salve de tun.
Cu un ochi la beltile de afara si cu unu pe aparat, ajung la concluzia ca n-are rost sa ma car in oras cu tot rucsacul, ci-mi ajunge doar un obiectiv, mai ales ca la ce ploaie era nu prea puteam sa le schimb.Trag 2 pungi cu lipici peste parasolar si-am inventat nikon waterproof... gluga pe mecla... si hai in oras la marea adunare!
Ne apropiem de zona evenimentului... aici numarul steagurilor creste...

Un Mos Craciun ratacit, paseste agale in ploaie.... seamana cu un mos al vremurilor noastre: fara sanie ca i-au luat-o aia de la leasing, sacu' mic.. cu 25%, si tot plouat.... la fel ca sistemul nostru!

Ma simt protejat... Politia plouata si zgribulita ... ne vegheaza veshnic, pururi si non stop.

Apar si tarabele la care lumea se inghesuie mai mult curiosi decat dornici de cumparaturi.Fug si eu la un stand si ma echipez cu un fular tricolor...macar atat!

Odata iesit, inafara de steguletele de pe stalpi nu simt cu nimic o mare sarbatoare... dar specific oricarei sarbatori romanesti... atmosfera de balci e nelipsita si aici.
Mergem spre intrarea in santurile cetatii...

Ploaia mocaneasca e chiar enervanta... evitam beltile si mai dam cu mana pe haine sa se scurga apa...
Nu puteam sa nu observ in fata mea un patriot cu stegulet...

....si mai ales sigla de pe "treling". Acum sa fiu carcotas as putea trage concluzii referitor la dimensiuni... cat de mare e "valoarea si stilul" siglei de firma a posesorului comparativ cu steguletul ce-l tine in mana...Cam asa e si cultura la noi... cu barbati dashtepti si cu valoare de le mor toti dushmanii!!!!!
Lasam prezentul deoparte si revenim la trecut, admirand zidurile cetatii, frumos renovate si santurile pavate ...

Apare si un strajer care la vedera aparatului ia o postura foarte serioasa si-si continua patrularea cu un aer foarte dur si serios..

La vreo 300m vad ceva mai multa lume adunata buluc.... in instinctul turmei, alerg si eu...

Acolo erau un fel de grajduri unde niste cavaleri calare pe niste cai superbi stateau pe post de "maimuta la mare" pentru niste domnisoare care doreau mortis sa se pozeze cu fundu' cailor in pozitii care mai de care mai provocatoare ... cele specifice siteurilor de socializare.

Scapa bietele animale de chin doar la aparitia zgomotului de tobe... semn ca incepe defilarea garzii...

De aici a inceput adevaratul spectacol... ritmicitatea tobelor si cadenta strajerilor te face sa te simti intr-un alt secol... asta pana cand iti socate cineva ochii cu superbengoasele telefoane mobile...care toate filmeaza..deci toti sunt mici reporteri proteve.
Incepe si miscarea pentru mine... alergam de colo colo precum mustele pe ...marmelada...trebuia sa incerc cumva sa pozez si fara papuseii care se puneau in fata garzii sa pozeze precut Catalin Radu-Tanase in direct... sau sa incerc sa prind acei cai superbi fara a prinde in cadru si cate-o duduie ce se baga printre ei sa fie pozata....

Pacat ca n-a prins Facebookul vreo poza cu vreo tuta calcata de cai.
Bietii calareti politicosi degeaba le rugau pe donsoare sa nu se apropie de cai... ele tot nu pricepeau si inafara de chicoteli si gemete de placere (nebanuite chiar...) se faceau surde...sau poate chiar erau... bietii parinti!!

Garda se indreapta spre poarta unde un alt strajer ii astepta (din pacate nu stiu cu detalii intreg sirul evenimenului... prietenul meu mi-a spus cam ce se intampla...dar neuronul meu cam intrase la apa).

Acum incepe ceremonialu de schimbare a garzii.... schimbare ce se face pe o portiune de cativa metrii patrati, fiind inconjurati de toata lumea care stateau claie peste gramada, cu umbrele, plase si copii mici...deci cadre sau imagini elocvente....cam greu...

De aici se continua marsul spre poarta urmatoare a cetatii...Deci continui slalomul printre omusori si umbrelute care cam toate-mi erau pe la nivelul dintilor..

Medievalul s-a intalnit cu modernismul, asfel strajerii trec pe langa strajerii cei noi...jandarmii, care-i privesc incantati si poate si linistiti caci la cata lume era acolo....sigur nu prea aveau ce face...
Se ajunge si la cealalta poarta, dar uitandu-ma la ceas imi dau seama ca daca aici n-am rezolvat mare lucru, macar la salvele de tun sa am o pozitie prielnica; motiv pentru care merg spre un balcon de observare de unde se vad tunurile excelent...

In asteptarea strajerilor.... ma holbez prin vecini si peste sant se vede esafodul...unde nu se vedea nici o duduie dornica sa se pozeze cu streangul...

Dupa cam 20 de min de asteptat aud de la un tip ca defapt nu vor mai fi salve de tun pentru ca nu le-a venit munitia... deci...stam in ploaie degeaba...
Ma mai uit odata la tunurile cu pricina...

zic ceva de dulce organizatorilor...si uzi purcedem spre alte obiective turistice locale...
Mergem la muzeu unde erau expuse documente de'ale unirii, drapele din acea perioada, brusc apare un val de copiasi cu invatatoarele dupa ei.... facem o tura de muzeu, aparatul avand lentilele aburite... l-am lasat in pace..
Mergand pe strada dam de o mana de soldati...de alte vremuri...

Baietii erau pe faza si vazandu-ma m-au somat rapid...asa de rapid incat mi-a lesinat acumulatorul de frica, iar pana cand l-am schimbat si-au incarcat armele si m-au ochit...

I-am ochit si eu... recunosc nitel emotionat si surprins placut de gestul acestor soldati. Parca m-am mai trezit din starea aia de frig si umezeala...Ii salut si imi continui drumul spre catedrala catolica.
Odata ajunsi inauntru....frig...dar macar uscat.Mergem la mormuntul lui Iancu de Hunedoara care era cam plin de mazgalituri si de nume gen "gogu was here" .... trist..
Mergem si in catedrala ortodoxa unde aglomeratie cat incape... galagie... Un putzoi de liceu vorbea in biserica ca pe stadion, si radea cretinoid.Degeaba ii fac semn sa taca.... anencefalicul nu raspunde la stimuli si-si continua ciripitul...La iesire din biserica doua dudui se binoclau la tavan si excalau plin de sinceritate: Oauuuuu ce MISTOOO!!!!
Asta a ajuns isoria si cultra...o chestie misto!
Cam asta a fost plimbarica de 3 ore in ploaie cu hainele ude si aparatul aburit...
Sunt placut surprins de restaurarile din zona, doar ca organizarea e specific romaneasca.Alba Iulia de la un capat la altul este toata istorie si ti-ar trebui zile intregi sa vizitezi si sa te informezi de tot ce este acolo.... deci va exista cu siguranta un ...VA URMA!
Asta referitor la trecut.... cu prezentul... inghitim in sec, si putem doar sa aruncam vina pe televizor.El are o mare vina ca societatea tanara la pre si post -pubertate si-a ales exemple de urmat din randul tiganilor ce-si flutura ostentativ banii si masinile sau panaramele siliconate ce-si etaleaza cretinismul in emisiuni la ore de maxima audienta...
Asta semanam ... asta culegem!
Cum bine zicea un mare marinar, idol la juma' de Romanie, la cateva ore dupa alegeri..

V-AM CIURUIT!!!

Chiar....m-au ciuruit!

LA MULTI ANI ROMANIA!!!! .....cu bune si rele!

Cascada Cailor.... Borsa

2010-11-19T06:35:00.000-08:00

Dupa o nunta, de la care am plecat flamanzi, si un somn relativ scurt... ne-am hotarat sa dam o fuga rapida si scurta pana la cascada cailor, asa sa nu simtim c-am venit degeaba in Borsa.
O reteta convenabila de a ajunge intr-un timp scurt la cascada si cu putin efort este aceea de a ajunge cu masina prin pasul Prisolp de acolo o iei nitel pe un camp.... si in 2-3 km ajungi aproape la varful cascadei.

Desi cu o zi in urma fusese foarte cald ... acum batea un vant.. si era destul de frig, iar norii se cam certau pe cer..

Coboram grohotisul incetisor si urmam cararea care duce tocmai la baza cascadei.
Facem cam 30 de minute coborarea la pas ... si mai o poza...mai un bulgare de zapada/gheata/pamant, o coborare relaxanta intr-un peisaj superb!
Iata si cascada in toata splendoarea ei...

Am pus trepiedul si stresat de timp (in 2 ore apunea soarele) trag cateva cadre mai pe "segmente"

In 30 de minute am terminat de pozat... mi-am strans sarsamurile si-am zbughit-o ca sa nu ne prinda noaptea peacolo..

Partea distractiva incepea cand am fost nevoiti sa urcam grohotisul si sa ajungem la masina.

Acolo ni s-a cam incins apa la radiator, ne-am imbujorat, iar eu personal mi-am mai "felicitat" excesul ponderal pe care am fost nevoit sa-l car dus-intors.
Urcarea a durat cam 40 de minute, deci in total cam 2 ore a fost toata distractia.... si zic ca merita.

Cam atat cu cascada... vara merita venit de la Complexul Borsa pe drumul "oficial" si campat aproape de cascada.
Vuietul cascadei, linistea locului si peisajele iti reincarca bateriile foarte repede... asta daca nu dai de vre-un grup de "porcus turisticus" sau daca-ti lasi mancarea in cort si-ti vine lupu la mic dejun (zic din experienta)!

Numai bine!

Rasaritul pe Piatra Secuiului...

2010-11-09T08:55:00.000-08:00

Dupa ce-am colindat micul sat Coltesti ( in care n-am gasit paine de nici un fel)... ne-am aciuat la pensiunea cu pricina... am lasat echipamentele si am zis ca mergem la o plimbarica pe intuneric prin Rimetea...
Mi s-a parut foarte ciudat faptul ca inainte sa venim am cautat cazare la mai multe pensiuni, iar toate imi spuneau ca deja au locurile ocupate, iar la ora 7 seara satul era ca si parasit.Abia ici colo cate o luminita anemica la o fereastra... liniste... multa liniste.. si nici tipenie de turisti.Alimentara satului era inchisa pentru ca vanzatoarea plecase la o nunta.Peste drum alt ABC unde nu era paine. Mai ramasese un singur magazin la care puteam gasi pretiosul aliment... magazin situat in capatul satului, deci la 2 min de centru'.Acolo in bezna stateau parca resemnati caii de la 2 carute, iar stapanii lor oprisera la PECO sa-si faca plinul cu ceva tarie inainte de culcare. In spatele birtului obosit era si alimentara...cu acelasi patron si clar..acelasi barman... Aveau paine!
Ne intoarcem voiosi..acasa!Acolo curtea era deja plina de ceilalti turisti care au venit sa se petreaca traditional!
Dupa o masa copioasa, ne-am pus sa ne culcam mai devreme, pentru ca daca vrem sa prindem rasaritul sus, va trebui sa plecam la 5.30 dimineata.Noi am vrut sa dormim dar cei de sub noi erau in toiul chefului, si-au mai chiuit, si-au cantat precum porcul la taiere... eu am adormit, dar altii nu au reusit decat in miezul noptii.
La ora 5 ne trezim care cum putem, mai incercanati si mai nervosi pe vecinii nostrii "turisti de betie"!
Pasim incet cu frontalele pe bezna spre poteca... din cand in cand ma mai opresc cu pretextul ca "admir peisajul" defapt picioarele mai dormeau inca... Ne obisnuim cu intunericul si ghicim poteca ce duce pieptis spre varf. La fiecare popas le mai facem dedicatie vecinilor nostrii petrecareti si le uram numai bine si carne-n frigider..
In jur de ora 7.20 incepe sa se crape de ziua, iar noi aveam inca 100 m pana la varf. Am ajuns la fix.
Ne punem pe pozat, pandind soarele ce se chinuia sa iasa la orizomt!

Precum omul de caverna ... trag un chiot de bucurie..defapt urlu de nebun si speriu o biata capra neagra ce atipise prin boschetii din imprejurimi si care a zbughit-o la fuga, fara s-apuc s-o fotografiez...

In cateva minute deja toata zona era luminata....

O luam pe marginea crestei si incercam sa pozam natura ruginita din imprejurimi!

Pe partea opusa satul Rimetea era jumatate "adormit", jumatate "luminat"!

Panoramele locului iti bucura ochii si te fac sa ramai "ca la dentist", urmarind linia orizontului la 360 grade.

Privind de sus Coltestiul si Rimetea... strajuite de sus, pe partea opusa, de Cetatea Coltesti, puteai sa-ti imaginezi fel de fel de scenarii medievale.

Mai putem trage si un pui de somn...feriti de vant!

Pornim incetisor pe partea opusa si incercam sa coboram pe partea sudica...
Fiind abrupta zona am renuntat la aparat pana la baza crestei...
Plimbarea noastra ne-a dus pana aproape de satul Coltesti avand destui km pana in Rimetea.
O luam incetisor printre capite si vacute spre drumul pe care am urcat!

Revenim in centrul satului...cateva informatii despre comuna.. de pe wikipedia

Coordonate: Coordonate: 46°27′13″N 23°34′02″E / 46.45361, 23.5672246°27′13″N 23°34′02″E / 46.45361, 23.56722



Localizarea în România
Țară	România
Județ	Alba
Statut	Centru de comună
Atestare	1257
Sate componente	Rimetea, Colțești
Guvernare
- Primar	Francisc Szőcs (UDMR, ales)
Suprafață
- Total	57,37 km²
Altitudine	678 m.d.m.
Populație (2009)
- Total	1.806 locuitori
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poștal	517610
Prefix telefonic	+40 x58 ^[1]

Rimetea (denumirea veche Trascău, în maghiară Torockó, în germană Eisenmarkt, Eisenburg)^[2] este o localitate în județul Alba, Transilvania, România.
Comuna se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru și este așezată la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m). Denumirea stâncii provine de la faptul că în secolul XIII secuii au salvat satul de asediul tătarilor.

Istoric

Dar, încă din vremea romană (106-274 d.C.), zona era populată (s-au gasit monezi romane din timpul împăraților Antoninus Pius si Maximinus Thrax) datorită minelor de fier de aici (urmele câtorva mine s-au păstrat până astăzi; între timp zăcămintele de fier au fost epuizate). O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. Totodată Torockó (Rimetea) era unul dintre centrele culturale ale Ardealului.
În jurul anilor 1870, după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice zonei, care au fost frumos întreținute. Stilul arhitectonic al clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate monumente de arhitectură.
Fortificația (epoca Laténe) și cetatea (epoca medievală) din punctul “Piatra Secuiului” sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.^[3]

Demografie

Populația comunei Rimetea are rădăcini secuiești, austriece (din zona Eisenwurzen) și germane, care a venit la lucru la minele de fier din jur. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul		Structura etnică
Anul	Populația	Români	Maghiari	Germani	Alte etnii
1850	2.560	61	2.264	-	235
1920	2.498	104	2.381	7	6
1966	1.840	210	1.629	-	1
2002	1.213	145	1.059	1	8

Obiective turistice

Cetatea Colțești
Un spectacol original al comunei este și asa-numitul „farsang cu măști”, la sfârșitul iernii.
În anul 1952 s-a deschis un Muzeu de Etnografie (cu ajutorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca și al unor cercetători etnografi de la Universitatea din Cluj-Napoca). Colecția de obiecte existentă aici reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. Odinioară, produsele obținute aici erau vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin.

Date economice

În comună funcționează un centru de colectare a laptelui și o moară.
Localitatea Rimetea atrage anual o mulțime de turiști din țară sau de peste hotare (îndeosebi din Ungaria). Situl rural Rimetea (sec.XVIII-XIX) este înscris pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba.^[3]

Iata si cateva imagini cu zona respectiva...

Cam asta a fost scurta noastra excursie prin acele locuri.Am prins o vreme superba si am promis ca ne vom intoarce si in alt anotimp.

Numai bine!

Spre...Cetatea Coltesti

2010-10-28T08:14:00.000-07:00

M-am intors la o tura scurta prin zona Rimetea - Coltesti ... sa profitam asa in ultimul moment de pastelurile toamnei.
Cu o zi inainte incep sa dau telefoane pe la Pensiunile agroturistice din zona Rimetea, unde majoritatea spuneau ca au locurile ocupate.Gasesc intr-un sfarsit o doamna amabila si ne tocmim la o cazare convenabila (8 euro/persoana).Pornim sambata dimineata... un drum de aproximativ 60 km.Totul e ok pana la iesirea din Turda unde, fiind intersectati de autostrada lui Bocusor, pierdem imbarligatura spre localitatea Mihai Viteazu ( acea portiune era cam la aproximativ 3 cm inafara hartii ce-o aveam) si imi dau seama ca am trecut si de ulita spre Moldovenesti, motiv pt care decidem sa ne intoarcem si sa facem ca orice turist... sa "intrebam un prieten".
Revenim iar si din nou, deci incaodata, la zona unde se muncea de zor pt autostrada si incerc sa intreb un nene semafor ce statea cu paleta cu partea rosie spre noi facandu-ne semn sa mergem.Cand sa vorbim cu el ... supriza... nu stie romaneste... dar nici maghiara.... cred ca era turc...la propriu .Incercam la al doilea...aceeasi bucurie.. plop si dansu.Renuntam si apelam la ghepeseu de pe telefon care spre surprinderea mea ne-a scos din incurcatura si ne-a adus pe drumul cel bun.Bun la figurat ca doar gropile fac parte din peisaj.
Pe harta apare localitatea Buru...acolo tre sa facem la stanga... doar ca pe harta acea stanga aparea in sat, iar in realitatea era inaintea satului... ne-am dat seama repede... dupa ce s-a terminat satu.Nefiind semnal telefonu'meu si-a dat duhu ramanand sagetica GPS-ului proptita intr-o curba.

Am facut pauza de-un orizont ...

... Si ne continuam drumul celor 9 km de gropi pamant si .... voie buna!
Ajungem in Rimetea unde ne si cazam ( povestioara ce va fi detaliata cu alta ocazie).
Fiind deja trecut de amiaza ne grabim spre Coltesti ... spre cetate!
Cautand pe wikipedia am sa las cateva date.... pt "cunoscatori"

Cetatea Colțești (Cetatea Trascăului, în maghiară Torockóvár), situată la vest de satul Colțești (în maghiară Torockószentgyörgy, în germană Sankt Georgen) și la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea (în maghiară Torockó, în germană Eisenburg), județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colțești, ca cetate locuibilă și cetate de refugiu.

Istoric

A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Rimetea și Colțești. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII ^[1].
În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja.
Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) in cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți).
Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.

Ceva harti...

Ultima schema parca ar fi plan de evacuare in caz de incendiu... oricum a mai ramas foarte putin!

Parcam masina aproape de baza dealului, vremea era superba... o zi de toamna "ca la carte"!

Incep sa pozez cam tot ce vad...

Si am ce vedea... O zona superba cu peisaje ca-n povesti, cu oameni harnici si scumpi la vedere... eram cam singurei!.... deocamdata!

Ne luam sarsamurile-n carca si purcedem, defapt nu prea stiam pe unde s-o luam .. la inceput!

Gasim drumul dinspre sud-vest (sper ca am tinut bine busola) si tinem drumul, admirand deocamdata de jos colosul de piatra peste care au trecut sute de ani...

Ne ajung din urma un grup de tursiti ce urca tintit spre cetatea, fara a zabovi prea mult pe traseu.

Mai privim si imprejurimile ...asteptand sa cam dispara omusorii!

Sub acest turn luam o mica gustare, in timp ce grupul pleaca.

Iar e liniste si putem sa stam acolo sa privim intreaga mosie asa cum o priveau nobilii acum 300-400 de ani.

Superba zona...

Se putea vedea in toata splendoarea ei si Piatra Secuiului...

un fel de martor la toata istoria care s-a scurs printre aceste ziduri!

A aparut si un furnicar de copchii, care numai dorinta de cunoastere sau de a admira peisaj naveau.Chioteau si tipau domnitele de parca au venit tatarii la.... furat!

Ce sa-i faci!... hormoneii astia! Luati ca din curtea scolii cu blugi, adidasi si posetutze... in mintiuca mea bolnava parca si vedeam vre-un tzamburush d'asta cum o ia la vale... Bine ca n-a fost asa!

In final postez niste imagini facute de pe Piatra Secuiului cu satul Costesti si ceteatea!

Asa ca...trebuie sa ne retragem ...oricum in 15 minute apunea si soarele...
In drum spre casa oprim pe la alimentara satului unde produsele erau ca pe vremea lui Plumbuitu'adica ... nu prea.Am vrut sa luam si paine dar... nu mai este.. si nici in alta parte nu sunt sanse...doar poate in localitatea vecina...

Si-am plecat!

NUMAI BINE!!

Mountain Rescue... Simulare Salvare Montana, MASH

2010-09-23T09:03:00.000-07:00

Am sa incerc sa prezint o simulare de salvare montana facuta cu elicopterul in zona Padis!
Evenimentul a avut loc in cadrul taberei de vara MASH 2010.
Se incepe cu pozarea "zburatorului"

Apoi urmeaza ultimele sfaturi si indicatii date de catre prof. Lucian Nistor seful Salvamont Bihor!

Se va simula o extractie a unei victime urmata de transportul acesteia cu elicopterul.
Extractia:

Intre timp se faceau ultimele verificari ale elicopterului Unitatii Speciale de Aviatie:

Acesta va decola

, si se va intoarce pentru a lansa salvamontistii pe coarda, acestia din urma vor aduce victima ce va fi urcata si transportata cu elicopterul.

Victima este transportata spre elicopter...

Ridicarea targii spre elicopter....

Zborul...

Aterizarea....

Pozele sunt doar informative; zgomotul si vantul produs de elicele magaoaiei combinat cu peisajul superb al regiunii te fac si pe tine complice la cele intamplate.
Acestia sunt oamenii ce merita tot respecul, iar cand ii intalnesti pe trasee e bine sa nu le iei sfaturile in deradere pentru ca ai toate sansele sa transformi simularea in realitate, iar din spectator in victima.

Vinovatii principali MASH : Dr.Hadrian Borcea, Dr.Mircea Galu, Dr.Mihail Berechet

Si binenteles Lucian Nistor – Serviciul Public Salvamont – Salvaspeo Bihor

Multumiri Unitatii Speciale de Aviatie:

Numai Bine!!!

Mansatirea Moisei... la poalele Pietrosului !

2010-09-05T08:45:00.000-07:00

Acu asa pentru inceput sa fac nitica educatie culturala copiind niste informatii de pe wikipedia referitoare la aceasta zona...
Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun.
Se amintește de o episcopie a a Maramureșului cu reședința la Moisei între anii 1391-1734, consemnându-se, la 1637, episcopul Dumitru Pop. Moiseiul a fost trecut la uniație în anul 1780.
Mănăstirea Moisei este atestată de la anul 1599, an în care s-a ridicat biserica de lemn, fiind târnosită mai târziu, în 1672, de Mitropolitul Sava Brancovici, și închinată Mănăstirii Putna pentru aproape 200 de ani. Pictura din interior s-a făcut la 1699, iar cea de pe iconostas în 1792, fiind scrisă cu litere chirilice. Mănăstirea mai are patru icoane cu pictura pe lemn din secolul al XVIII-lea. Biserica cea mare a fost construită la 1910, din piatră. Aici a fost unul din ultimele centre de rezistență a ortodoxiei maramureșene, Mănăstirea Moisei supraviețuind ca metoc al Mănăstirii Putna până spre anul 1900.
Pe 14 octombrie 1944 a avut loc Masacrul din Moisei, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești în Transilvania de Nord.
În toamna anului 1948 călugării greco-catolici de la Mănăstirea Moisei, împreună cu starețul Lucian Pop, au fost arestați. În locul lor a fost instalat un călugăr ortodox, mănăstirea căpătând statut de parohie. În prezent, mănăstirea este revendicată de Episcopia Greco-Catolică a Maramureșului.
Biserica din centrul comunei este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). În anul 1964, a fost zugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului Mihai Oprișan. După venirea preotului Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a fost târnosită de Prea Sfinția Sa Teofil, Episcopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire. În anul 1974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureșeană la intrarea în biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean și de dulgherul Vasile Tomoiagă.

Cam atata cu istoria locului... revenind la Manastire, prima data cand am trecut peacolo a fost prin aprilie si cand domnea o liniste deplina...

La asta ma holbam pe dealul vecin... Acum am sa va arat cum arata manastirea in perioada de liniste cand nu este nici o sarbatoare...

Aceasta mica bisericuta de lemn sta la baza acestei manastiri... bisericuta de care vorbisem mai sus. Ce mi-a placut mult in acea zona este pata mica alba ce se vede in spate...

Acum si varianta mai panoramica...

Si o varianta mai "apropiata"...

Acesta este varful Pietrosul Rodnei ... incaruntit primavara.
De Sf. Maria adica 15august, manastirea a fost in sarbatoare fiind asaltata de mii de credinciosi.
Politia din zona a avut inspirataia ca sa interzica accesul masinilor pe drumul ce urca spre manastire, fiind perimsa trecerea doar "cu buletinul"adica sa dovedesti ca ai casa in acea zona.Temerarii care reuseau sa scape de filtul politiei isi bucurau ambreajul urcand cu 5km/ora printre multimea de credinciosi. Acum ceva specific oricarei sarbatori de pe la noi ... tarabagii cu fel de fel de minunatii: de la pistoale mitraliera cu bile pana la "coliere " de turta dulce si rarisime lucruri traditionale pana la nelipsitii mici si bere in ritmuri credincioase de manele, binenteles asezonati cu cersetori din 50 in 50 m... care iti dedicau rugaciuni.Din fericire in apropierea manastirii era interzis acest tip de marketing, disparand atfel peisajul tuciuriu.

Nu era mai mult de ora 10 si soare dogorea puternic fiind cel putin 35 grade la umbra, iar multa lumea purta portul traditional...
Acel camp din jurul bisericii acum era plin de credinciosi mai mult sau mai putin imbracati in haine populare.

Nu merg eu prea mult pe la biserica (din pacate) dar aici chiar am vazut oameni care chiar se roaga... si nu fac asta doar de decor ... oameni necajiti care ( si nu cred ca gresesc) isi pun ultima lor speranta in credinta si in ajutorul celui de sus!

Desi sunt convins ca slujba a fost una deosebita, eu am fost mai mult atras de frumusetea portului popular si cat de bine le sta cu aceste costume:

In toata multimea era si un calugar, care nu s-a clintit cat a durat slujba si a stat in acea arsita fara sa dea semne de oboseala...

s-a rugat si s-a tot rugat..

Dar oare pentru cine? Pentru noi pacatosii de rand, cei care nici nu-i bagam in seama pe strada sau cei care radem de ei cand ii vedem pe la colt de strada acceptand donatii (ca sa nu zic cersesc) pentru a putea finaliza constructia vreunui lacas, in timp ce "boss-ii " lor se plimba cu jeepuri al caror consum pe ora e cam cat strange bietul calugar intr-o zi. De ce exista o asa mare diferenta intre ei?

Nu toti ar trebui sa fie slujitorii Domnului?Ba da, doar ca unii sunt amarati si altii preafericiti, prea-inalti, prea-sfinti, prea... si iar prea...
Apropo.. sa nu va imaginati ca ultimul slujitor postat sta in soare.. nuuu el sta in foisor la umbra alaturi de altii, alaturi de municipalitate si binenteles de oamenii politici care au venit sa se afiseze cu credinciosii... ca doar reprezinta oamenii de rand... cica!
Dar babuta tot la necazurile ei se gandeste.

Iar coconii zonei iti poarta mandrii hainutele... e drept ca se simt influentele occidentului si in incaltaminte:

Dar tot e frumos...

Slujba este finalizata prin cantece aduse Sf. Fecioare de cate grupuri de credinciosi de toate varstele (ce reprezinta cate o biserica de prin acele locuri) ce inconjoara intregul lacas de cult!

Odata inconjurata biserica grupurile se retrag si asftel slujba ia sfarsit, iar oamenii merg spre casele lor...

Unii au mai apelat si la acest gen... cu asa caldura.. mai greu!
Cam asta a fost sarbatoarea Sf. Maria la manastirea de la Moisei, merita venit daca va place portul popular si obiceiurile zonei...

Va pup din mers!
Numai bine!

Rododendronii de pe Pietrosul Rodnei!

2010-07-18T06:56:00.000-07:00

Vreme urata!... cam peste tot!Meteorologii nostrii ne ametesc cu atatea coduri de parca vremea ar fi un semafor.Pregatisem viitorul weekend pentru o plimbare in Muntii Rodnei la Borsa... pe Pietrosul, pentru ca in acea perioada apar rododendronii sau bujorii de munte, a caror viata este destul de scurta.
Iaca ce zice wikipedia: Rhododendron L., (Trandafir de munte, Bujor de munte, Azalee) este un gen de plante orginar din estul Asiei. Face parte din familia Ericaceae şi cuprinde aproximativ 1000 specii de arbori şi arbuşti.
Vrem sa mergem cu cortul, dar la cum era vremea la TV, vorbim totusi sa ne putem caza la o cabanuta.
Cu o seara inainte priveam pe geam cu toarna cu galeata si ne gandeam daca dimineata chiar va fi vreme frumoasa(oricum eram pregatiti pana-n sosete cu impermeabile).
Vine si dimineata cu pricina, trebuia sa mai ajunga un amic dar din motive technice (a crapat talpa bocancului) a renuntat; asa ca suntem dusi cu Jeep-ul atat cat s-a putut, econimisind o buna parte din mersul pe jos, inutil, printre casele borsene.
Spre norocul nostru vremea era tocmai buna, nici prea mult soare si nici ploaie, astfel ca dupa ce am transpirat precum Cotabita timp de 2 ore ne apropiam de padurea de puiet, unde fiind si ceva altitudine, apareau primele palcuri de rododendroni a carui miros, amestecat cu cel de conifer tanar... pur si simplu te ameteau si te facea sa lenevesti cu nasul prin floricele.Dupa nici 500m ajungem la statia Meteo, langa care era si cabanuta in care trebuia sa ne cazam.Ajunsi langa cabanuta intalnim un grup de 5 montaniarzi de la Iasi cu care socializam repede. Nea' Costel si Claudiu cu baietelul lui nu zabovesc mult cu noi si pleaca pe un traseu mai deosebit conceput de ei!
Eu gafaind precum mocanita de pe Vaser imi parchez sasiul pe un bolovan si ma pun pe mancat, gandindu-ma cum as putea sa trag un pui de somn. Dar cu un ochi tot ma uit dupa palcurile roz de rododendroni care "patau"versantii si crestele Pietrosului.
Dupa o ora de pauza o luam si noi incetisor spre lacul Iezer... urmarind cursul raului ce se formeaza din lac...Oriunde iti intorci capul... dor floricele roz, care parca nu prea au ce cauta intr-un peisaj de altitudine unde poti sa mai vezi pe ici pe colo palcuri de zapada...Am ajuns si la Iezer...
Aici ma mai intind nitel si ma holbez la tot ce e in jur... merita fiecare efort facut... si e multa liniste!
Lasam lacul in urma si urcam serpuind spre varf, defapt ne cam bagam in nori...Sau norii se luau dupa noi!
Din ce in ce mai multe flori... si din ce in ce mai multa pofta de hodina...Asa ca "patriotism" ma gandesc ca observati forma lacului Iezer..

Si iar pe cararuie...
Iar in urma noastra un puiut avea chef de socializare...Privind in sus... ti se pare ca nu mai e mult
... numai ti se pare M-a lovit nitel si setea... dar nu-i stres... Mi-am pastrat apa din bidon si-am baut de la sursa...
... foarte buna... proaspat plouata!Odata ajunsi pe varf, dupa o pauza de masa destul de scurta mi-am impachetat tot echipamentul si-am luat-o la vale ca se anunta o ploaie cu melodii... la ce tunete veneau dinspre Bistrita! La coborare ne-am mai italnit cu un grup de 7 persoane care dupa scrut timp s-au intors si ei...
La intoarcere impreuna cu noii nostri prieteni ieseni ne-am pus pe mesterit poze cu '' tenta artistica '' Dupa ce-a apus soare ne-am intors la cabanuta unde am folosit din plin '' inlocuitorul de frontala" al lui Nea Costel (una din cele mai bune inventii probate pe munte)... si-am dormit!..Foarte bine!
Asa ca o concluzie... merita din plin sa vi pe Pietrosul in perioada rododendronilor si ma bucur mult c-am prins perioada propice.De asemenea ma bucur ca am reusit sa ma intalnesc cu adevarati oameni de munte( de absolut toate varstele) care respecta natura si munca semenilor. A fost o tura in care nu am avut nimic de obiectat nimanui... m-am simtit minunat si mi-am facut noi prieteni cu care sper sa tin legatura...

Cam asta a fost tot.... merg la somn!
NUMAI BINE!

Sufalau Footbal..

2010-07-14T06:24:00.000-07:00

Fusai peacasa in preajma zilelor satului... sarbatoare mare!
Pe terenul de fotbal se tragea campionat serios, dar spre rusinea mea inafara de echipa/echipele de la mine din zona nu cunosteam pe nimeni...
Asa ca m-am pus pe tras poze cu gramada... mai mult sa testez daca pot sau nu sa fac poze de acest gen.
Persoanele din imagini sunt " naturale" asa ca sper sa nu-mi iau injuraturi de la ele daca se privesc.
Iar daca tot se privesc...pot da un click si se fac mai mari :)

Raliul Clujului 2010...

2010-06-27T10:25:00.000-07:00