Vanatoarea de ciuperci...

Ca tot omul de la tara, in perioada toamnei trebuie sa dam navala in padurile patriei dupa ciupercute, ca doar n-oi sta acasa si sa vad cum vine vecinul cu plasele pline de asemenea delicatese. Astfel dupa mici tratative ne stragem o echipa cat sa incapa intr-o masina, blindati cu pungi si cosulete, numai bune de a transporta prada si pornim spre padure. Afara un frig si o ceatza ca nu vedeai la un metru, dar vointa noastra trecea orice limite.E drept ca ne-am trezit cam tarziu pentru un asemenea sport, dar norocul nu ti-l fura nimeni ( asa zicea parca o vorba din popor).



Dar nu dureaza mult si soarele isi face aparitia, in padure nici urma de om, doar paianjenii isi pregateau panzele ca sa cada vreo ganganie ametita de frig.


E bine pentru noi ca suntem singuri, doar asa nu avem concurenta si ciupercutele sigur vor fi numai ale noastre.

Dar nu tu oameni, dar nici ciuperci.... doar panze de paianjeni si frunze... multe frunze


Apar si ciupercile, doar ca nici una nu e comestibila.



Cercetarile continua, dar continua degeaba...

Se trezesc si brandusele la viata , si se spala cu roua diminetii...  si daca mai zic 
ceva  incep eu sa rad de mine,  is prea "artist" la ora asta..




Nu mai dureaza mult si ne lasam pagubasi de acest sport sezonier...



Sigur ciupercile au emigrat undeva, chiar nici una sa nu gasim?
Le-am cautat mai ceva ca jandarmii pe avocata, sa fi fugit in Congo?
Clar au fugit undeva; noroc ca aveam una in arhiva... altfel era doar 
gura de mine!


Eu m-am lasat de sportul asta..prefer sa le caut
pe Google

Ignis, decembrie 2007

Dupa 3 luni in care singurul efort facut de mine a fost sa-mi imping scaunul de la birou, am iesit impreuna cu un prieten la dat cu  foto prin padurile ce-au mai ramas in minunatul nostru judet.
Din conditia mea fizica ce-o aveam acum un an, cand zburdam ca o capra neagra pe coclauale patriei a ramas doar amintirea. Dupa o ora de drum faceam ca mocanitza de pe Vaser iar aburii ieseau cam la fel din mine.
    Iata roadele muncii mele si ale aparatului...






















Eu zic ca a meritat efortul...

Pestera Valea Rea Valenii Somcute

Peştera Vălenii Şomcutei fost descoperită în anul 1977 având codul 2566 şi se află în custodia Clubului de Speologie Montana din Maramureş în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr.462/2001.

Scopul principal al declarării peşterii ca arie naturală protejată este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, diversităţii biologice.

. Peştera se află la altitudine de 30 m, având dezvoltarea de 176 m, o singură intrare şi are suprafaţa de 5.00 ha.

Aceasta este o peşteră în calcare badeniene cu alge calcaroase nodulare de tip lithothamnium şi este un sit arheologic din epoca bronzului (loc ritual cu resturi ceraamice acestea fiind motivele care au dus la ocrotirea acestei peşteri.

Peştera se găseşte pe afluentul stâng al Văii Vălenior, pe versantul drept în satul Vălenii Şomcutei, în comuna Şomcuta Mare, din judeţul Maramureş.

Accesul se face din satul Văleni Şomcutei se urcă de-a lungul Văii Vălenilor spre sud, după ultimele case urcăm în continuare, lăsăm un afluent stâng în dreptul unui grajd. La următorul afluent stâng se părăseşte valea principală urcând pe afluent se intră în pădure şi în versantul drept se urcă pe un torent a cărui apă curge din peşteră.

Peştera este o dezvoltare pe o direcţie generală N-S , este o peşteră debitoare având un curs de apă subteran permanent , intrarea are o înălţime de 2,2 m cu lăţimea de 2 m. Urmează un tronson de 12 m lungime cu înălţimea de 1,2 m pe lăţime 1 m, ce debusează într-o sală. Urmează un alt tronson de 40 m lungime ascendent, cu înălţimi de la 2 la 4 m, sector în care întâlnim mici lacuri formate pe gururi, săritori, terase aluvionare, marmite. Apoi urmează un tronson de 10 m lungime şi înălţime de 15 m iar în dreapta este formată o mică galerie ce mărgineşte un pilier. Tronsonul de final este de cca.10 m lungime şi cu înălţimi de 0,7 - 2,5 m, acesta este un sector fosil cu prăbuşiri iar în dreapta este un lac cu adâncimea de 0,6 m. În capătul peşterii aceasta are înălţimea de 0,7 m iar terminusul constă în 3 galerii impenetrabile, afluenţi ai cursului principal.

Lumi paralele

In spatele cladirilor ce formeaza proaspat renovatul “Centru Vechi” al orasului Baia Mare, cu localuri frecventate de snobii orasului (scuze daca se simte cineva jignit), exista o lume total diferita La nici 30 de m, in spatele unui cunoscut restaurant




..se afla o cu totul alta lume…


…un alt mod de joaca…








..sigur ati vazut o droaie de asemenea imagini, dar majoritatea erau la periferiile orasului, nu chiar in inima lui. Mandria primariei locale , posibil si ca zona turistica ( asta cu conditia sa nu-i vina turistului strain vreo idée sa iasa din restaurant pe usa din spate, ca va crede ca e teleportat intr-o alta lume. Sincer daca ar fi tabarat pe mine cersind nici nu m-as fi oprit, dar ei copiii, se jucau ca si cum totul era ceva firesc si foarte normal… Nu cred ca se gandeau ca banii ce-i cheltuie parintii lor pt mancarea pe o zi o fi cat cafeaua servita de ‘ lumea buna” in locaul din fata casei loc. M-am oprit sa fac poze, precum turistul chinez, si intrand in vorba cu ei…. credeti-ma ca vorbeau mai frumos si politicos decat multi alti copii din familii “educate”.





Desi foarte aproape una de alta , aceste lumi sunt totusi… paralele…
PS: baietelul nu vede cu ochiul drept...
 ( Fri March 16, 2007  )

...Continuarea din (Tue May 15, 2007 )

Discutam atunci si criticam oficialitatile, cum de accepta sa existe asemenea cladiri si asemena viata chiar la 20 de m de centul medieval la Baii Mari.
Se pare ca aveau in plan si ei aceasta problema si s-au hotarat sa faca ceva… si au facut
........ au demolat ambele cladiri din spate ….




Ce s-a intamplat cu cei ce locuiau acolo?.. sincer nu stiu..



M-as bucura sa stiu ca au fost mutati intr-o casa, cladire, camin de nefamilisti sau oricum un acoperis deasupra capului (pt ca am aflat de la un batranel ca acea casa ar fi apartinut unui advocat, care nu mai avea urmasi , casa fiind nelocuita, …..deci “amicii” mei nu stateau cu forme legale acolo……)

N-a mai ramas nimic decat un munte de moloz ….



…. Si jucarii uitate in graba…..



Este bine?....., este rau?

LUMILE acestea tot PARALELE sunt oriunde s-ar afla…

HAPPY END !! …………. Oare?