marți, 13 ianuarie 2009

Vulcanii noroiosi .... la inceput de an

Asa pentru inceput, ar fi bine sa copy/paste-uiesc cateva informatii cu privire la acest obiectiv turistic al tarisoarei noastre scumpe si dragi!


Rezervatie naturala unica in tara,Vulcanii noroiosi sunt situati in Subcarpatii de Curbura si constituie o ridicatura sub forma conica, numita impropriu vulcan, formata prin eruptia la suprafata pamantului a gazelor degajate dintr-un zacamant de hidrocarburi care au antrenat namol.

    Ca sa ajungi pe aceste plaiuri noroioase o tai din  localitatea Buzau...  se porneste pe drumul national 10 spre Brasov (prin Intorsura Buzaului). La kilometrul 18 in satul Satuc se continua pe un drum la dreapta (marcat) spre comuna Berca si Vulcanii noroiosi. In comuna Berca, nu departe (dupa ce se traverseaza raul Buzau), se observa o intersectie unde se ia spre stanga, peste alt pod peste un afluent al Buzaului. In dreptul scolii din comuna, la urmatoarea intersectie, se alege drumul spre dreapta marcat Chiliile.
     Dupa aproximativ 10 kilometri, trecand prin satul Joseni, se ajunge in satul Policiori, unde se desprinde un drum spre dreapta (marcaj Vulcanii noroiosi 6 km). Dupa cativa metri drumul devine neasfaltat, nu ca la noi ar fi mare diferente intre drumuri... Drumul este accesibil (dificil dupa ploaie), din cand in cand mai sunt sunt si portiuni asfaltate (datorate exploatarilor de gaz si petrol din zona). La vreo 3-4 kilometri exista un marcaj "Vulcanii noroiosi" destul de neclar cam ca toate marcajele.. :) . Daca se alege drumul spre stanga (putin inapoi si putin la vale) peste 2-3 kilometri se ajunge la Vulcanii noroiosi Paclele mari. Daca se continua drumul inainte peste 1-2 kilometri se observa o cladire pe dreapta pe care se afla un marcaj "Vulcanii noroiosi" unde se poate parca masina si se continua drumul pe jos peste un deal pana la Vulcanii noroiosi Paclele mici.

Ajunsi tocmai a doua zi dupa revelion eu si cu cativa prieteni cu care ne chefuisem prin imprejurimi, ne hotaram sa mergem sa vizitam aceasta rezervatie naturala mai iesita din comun. Cum un prieten e din zona ne-a dus fara sa ma mai chinui sa delimitez drumurile asfaltate de cele neasfaltate sau panouri vopsite cu tempera de drumarii tarii.
Intai ajungem la  Vulcanii noroiosi Paclele mari unde platim un bilet de intrare modic la un nene politicos si  zgribulit de frig la temeraturi sub zero grade. Nu stiu de ce dar aveam impresia ca or fi nu stiu ce munti din care sa vad cum tasneste "lava" dar pe cand colo erau cateva unde... ici si colo, aparea cate o gura din care bolborosea namolul si care curgea incetisor la vale.
Oricum ceea ce vedeam era unicat si chiar foarte frumos, asta daca am neglija servetelele sau paharele de plastic aruncate in interior... ca doar vrea si cool-manul sa vada cum merge legea lui Arhimede in vulcanasu' asta mocirlos. Daca , desi erau temperaturi foarte scazute, vulcanii nu erau inghetati, omusorii turisti nu se rabda, si unde e pata mai "noroioasa" hop si o urma de bocanc sau de ce nu pioletul de la toc, ca doar in tocuri se face turism montan. Nu exista nici un loc delimitat pentru a trece , deci cat e campul de mare... poti zburda cu bocancu si tocurile, pe unde te taie capu.Inafara de aceste inconveniente si toate bune si frumoase, terenul ce ne intampina pare scos din filmele cu extraterestrii, doar ca fiintele ce-l calca sigur sunt pamanteni...
Pe ici pe colo... iar mai apare cate un vulconas ce mai bolboreseste parca ar comenta la adresa celor ce-i deranjeaza
Ne intoarcem la masina, nu inainte de a ne amuza de cativa turisti fotografi cu aparate foarte scumpe de studio isi urlau unu la altul ( distanta dintre ei nefiind mai mare de 20 m) informatii si cerinte in termeni foarte meseriasi despre filme late, cu ISO dupa gust, altul cu o caciulita tricotata gen pictor si cu un ciupic imens  se scuza ca si-a lasat accesoriile in "base camp" desi omusorul uita ca e precum gaina pe gramada de gunoi, altitudinea fiind de 322m... sper ca a si stat cel putin 2 zile prin satele din vecini... ca nu cumva sa faca edem pulmonar de altitudine.. doamne fereste... un snob mai putin... 
Plecam de acolo si ne grabim spre celalti vulcani , unde sper sa nu fie prea multa lume sa pot incerca vreo panorama.Parcam masina langa acea casuta, care este si magazin mixt... de acolo o luam la talpa pe un delusor destul de arid.
Urcam dealu si dupa el... liniste... doar noi si vulcanii care erau mai marisori.



Cand ma simteam mai bine... a aparut si turma de turisti, condusa de nea' ciupicu si iar s-a impanzit peisajul de gasca de snobi cu echipamente demne de Mont Blanc , nu de dealurile Buzaului... Aaa si nu au venit pe jos... au luat jipu 4x4=16 ca doar nu s-or deranja sa urce cu piciorutele lor. Am zis ca nu merita sa-i postez in imagini ca stric peisajul asa ca ne vedem de treaba si ne plimbamde colo colo incercand sa surprindem lucruri noi.



...si cam atat.. ne intoarcem catre casa, cam zgribuliti de frig si speram sa venim si vara aici.


Daca tot sunteti in zona va recomand sa vizitati si Tabara de sculptura de la Magura. Revenind in drumul national 10, Buzau - Brasov, porniti catre Brasov si dupa 9 kilometri se ajunge in localitatea Magura unde se desprinde spre stanga un drum asfaltat, ce uneste localitatile Magura si Hales, de 14 kilometri. Pe la jumatatea drumului, cand incepe soseaua sa coboare, se ajunge la Manastirea Ciolanu, langa care, in luminisurile din jur, "aruncate" pe dealuri, se afla nenumarate sculpturi in piatra ce au fost executate aici in cadrul taberelor de vara organizate de Uniunea Artistilor Plastici, in anii '70 si '80. 

Revenirea la Buzau se poate face continuand drumul pana in localitatea Hales de unde indicatoarele va ghideaza spre Buzau (aproximativ 20 kilometri).


Numai bine!!











marți, 9 decembrie 2008

Beyond the Sunset...

Apus la sfarsitul lunii noiembrie in muntii Gutai...Maramures!


 


























joi, 20 noiembrie 2008

Oser...o piata de vechituri

Te afli intr-un oras mare... esti tanar si nelinistit si capabil sa dai 40 de roni doar ca sa intri intr-un club de fitze.Iti pui acolo uacherii de soare ...ca cica te deranjeaza stroboscopul.. nu bei bere ca nu esti cool... bei cockteiluri cu nume care mai de care mai apetisante si preturi mai condimentate doar esti pe banii tai nu?Dar ce conteaza? doar ti-ai facut plinul la masina cumparata de taticu tau a caror cai putere cresc invers proportional cu numarul de conexiuni neuronale ale soferului.Agati o frumoasa venita special ca sa ...investeasca cineva in ea... si stand la fel ca manechinele din Kenvelo... ii faci cinste cu o apa minerala cu lamaie..eventual pimpuita cu red bull ca sa fie bulbucu mai aprig si naravas.Doamne ce bine ne distram si ajungem acasa dimineata... dis de dimineata.

Dimineata, cand altii incep sa misune in altfel de cluburi in care banu e cam sfant, si unde 40 de roni sunt defapt toata marfa omului si salvarea lui pe o jumatate de luna.Sunt bani cu care si-ar plati intretinerea, si-ar completa medicatia pentru bolile cronice.Astfel multi ajung sa-si vanda lucruri din casa doar doar isi vor face o completare la nevoile lor infime.Si cum nicaieri nu incapi de tiganiada, si acest gen de piata este sufocata de bisnitarii clasici, si de ce nu, de cei ce-si procura marfa si prin alte moduri decat cele "clasice".


Pornim la piata la prima orea, temperatura cu putin peste 0 grade, somesul incetosat ....parca ar delimita doua lumi, izoland-o in acelasi timp...


 
  





Musuroaie de oameni claie peste gramezile de haine si scule de toate felurile

..precum niste roboti ce cauta ceva fix, concentrandu-se sa nu piarda vreun chilipir..




Langa sosete poti gasi la fel de usor flexuri sau fel de fel de scule, majoritatea productie China..

Daca ti-e frig poti sa-ti incalzesti carburatorul cu o cafea la minut, al carei metoda de productie iti poate ridica multe semne de intrebare... dar e frig asa ca ... musai tre sa bei.


Nici un mic dejun n-ar strica...
Produsele sunt facute "la botul calului" repede proaspete si cred, fierbinti

Intorci capul si te uiti in urma...

ceata mai persista, iti iei aparatu si incerci sa mai tragi cu ochiul prin imprejurimi, 

          .....    aici e domeniul vestimentatie, haine noi, de productie bizara, dar la preturi pe care oricine si le-ar putea permite.. 
   Ocolesc prin spate cateva tejghele si dau de un peisaj mult prea pustiu comparativ cu partea de dupa "cortina" vanzatorilor..


Un nene cam plesnit la directie, sau poate chiar lacuit cu aurolac sau spirt...sau cine stie ce mai ingurgiteaza ei, se uita pierdut la un stand improvizat de carti..
Nimik interesant ...asa ca-si continua drumul lui difuz.. si fara punct de oprire...


Iar imi sare gandul la mici aia si bauturile la dozatorul de remorca si ma gandesc, ce s-ar intampla daca matusa Salmonella s-ar supara nitel si i-ar scutura pe cativa de intestine? Dar totul  e bine gandit.. au aparut si cele doua solutii inovatoare.

Situatia e salvata, doar ca brusturii sunt cam congelati... si pana la ele te cam vede tot poporu'!


E bine ca sunt.. ne putem intoarce spre miezul pietei...
Pe sistemul ABC-ului mixt putem vedea orice produs facut cu mana omului, mai mult sau mai putin functional... totul de vanzare.


Tanara intreprinzatoare ce vindea aceste minunati ale tehnicii o tiganco-batranica , fiind o fina cunoscatoare a DSLR-urilor mi-a sarit in cap ca nu am voie sa pozez produsele dumneaiei si ca trebuie sa-i platesc daca vreau poze in rama sau cu cauciucu!Atunci mi-a sarit si mie surubu ca in aceasta piata pe langa bietii batranei ce-si vand agoniseala, 90% din intreprinzatori sunt hiperpigmentatii traditionali care sigur nu stiu ei ce e o placa de baza si ale caror produse pot fi luate cu imprumut de prin apartamentele alor amarati... asa ca mi-am pus aparatu in brau si am fotografiat ca orbul, evitand astfel orice suspiciune..



Puradeii cam simteau frigul ce-ti intra in oase, mai ales daca stateai intr-un loc..


Intram in zona de arta, unde kitch-ul e la el acasa...dar parca snt si lucruri interesante printe ele...
Un batranel ciung, asezat pe un scaunel, incerca sa vanda cativa dovleci ; nu prea era bagat in seama de multimea mai mult curioasa decat dornica de ceva.

Mai schimba vorbe cu colegii de patura care vindeau si ei tot ce-ti poate trece prin cap.




Am ajuns in capatul pietei...
Un nene vinde niste custi metalice...si cred ca gainile din ele sunt incluse in pret.


.... si iar dam de standuri foarte diversificate...

Facem cale intoarsa si ajungem la prima intrare, cea pe unde am venit..


...mai bem o cafea...ca tare-i buna...
A venit si tramvaiul...


Dar noi trecem la masinuta rosie ce ne asteapta... dupa pod!


NUMAI BINE !!!....