Mocanita de pe Valea Vaserului!

Fiind curpins de o lene cronica, m-am dat pe tanjala perioada asta, asa ca mi-am ramas dator cu prezentarea unei plimbari cu trenul de mare viteza istorica din tinutul morosan... mocanita de pe Valea Vaserului!
    Auzisem de la cunoscuti ca s-a redeschis pentru turisti, intregul traseu fiind refacut dupa alunecarile de teren din anii trecuti.Astfel, dinimeata pe racoare cu ghiozdanelu-n spate ne-am adunat la Gara Viseu, asteptand trenul sa ne imbarce.

  Cum deviezi de pe "bulevardul " Viseului, pe strada cu gara (exista semne care sa te ghideze in acea directie) nu trebuie decat sa te uiti precum cameleonul...cu un ochi spre cer si unu spre gropi... nu dureaza mult si vezi dara de aburi de la mocanita ce se contopeste cu norii de pe cer.
Si ajungem la locul cu pricina... locomotiva cu 2 vagonete de lemn ne asteapta ...in calduri..

Se apropie incetisor pufaind pana in fata garii.Avand in vedere ca pretul nu e tocmai ieftin 45ron/pers dus intors , ma gandeam ca o sa fim destul de putini... dar spre mirarea mea eram mai multi decat la cursa CFR Baia Mare- Cluj Napoca normala, astfel ca au fost nevoiti sa mai traga 2 vagonete.

Ultimele verificari si facutul plinului cu busteni de lemne... toata lumea e pe pozitii pentru ca pleaca cu specifica ei iuteala maxima... de cateva multe decenii...

Si se urneste magaoaia din loc... toata lumea curioasa cu capetele peafara... ai vrea sa vezi locomotiva, dar la ce aburi erau in fata, asta pana se mai "linisteste".Pentru inceput peisajul nu a fost unul iesit din comun, mai ales ca treci printre case, pe care le vezi de parca ar fi niste piese expuse intr-un muzeu pentru care ai platit sa-l vizitezi. Lumea iti da binete, iti face cu mana, zambeste... toti sunt naturali si fac asta din politetea locului, nu ca le-ar contoriza cineva zambetele si-ar face avere.... e o senzatie placuta...te simti alftel...

Lasam civilizatia deoparte si intram in creierii muntilor unde peisajul specific te indeamna sa faci cat mai multe poze si sa te simti ca intr-o adevarata expeditie...la 15 km/h!

 Am intrebat "nasu"  daca au fost vreodata incidente... sa fi cazut vreun turist din tren sau alte chestii de genu. Mi-a raspuns ca niciodata nu s-a intamplat nimic cu vre-un turist...singura persoana care mai pica din tren este mecanicul de locomotiva...care se urca pe locomotiva sa mai trebaluiasca una alta. Dar si acesta a ajuns-o din urma si a fost ok.
M-am linistit...dar dupa 10 minute am vazut un nene in tricou, sus la hornul locomotivei... era mecanicul... dar n-a cazut!

Dupa o ora jumate de pufait... i s-a uscat gatul la batrana locomitiva ...deci musai trebuie alimentata cu apa!Prilej numa'bun de a cobor din vagoane, a da o raita pe langa dansa...si de a manca un sandwich sau sa apelezi la "barul". Aici puteai sa iei la pret de striptease o cafea sau pentru cetatenii straini un gat de horinca cu 5 lei.
Dar pentru poze era numa'bine!

 Trebuia sa te grabesti sa prinzi locomotiva in poza ... pentru ca toata lumea posesoare de telefoane fugea cu ele sa se pozeze in faza batranelei.... care mai de care in pozitii mai atragatoare... rezemate pe fierul vazelinizat si afumat al magaoaiei si priviri cat mai "nebunatice". Ce le mai place Facebook-ul!!!!

 Dupa cum se observa intregul combustibil este 100% bio ... apa direct din izvorul muntilor!

Se fluiera de plecare, dar fiind ca intr-o familie, "nasu" mai amana sprintul 5 minute, pentru ca o doamna cu varsta respectabila si fara inhibitii urla dintre brusturi, dand de inteles ca problema ei nu s-a finalizat (sunt amenajate si  WC calumea acolo...dar cine prefera eco.... eco sa fie ).
Si plecam la drum... pufaind agale!

 Ne intalnim pe traseu cu o masina pimpuita ca sa poata rula tot pe ecartament de cale ferata.Defapt in aceasta regiune tot transportul este doar pe sina, neexistand drumuri de acees  (pe acel traseu).

Intr-un final ajungem si la locul de popas unde vom ramane cam o ora jumate.Unde esti asteptat cu gratar, mititei, bautura... tot ce-ti pofteste inima.... taxabile binenteles.Deja un vagonet cu o gasca de salvamontisti  au socializat cu turistii straini si toata lumea se simtea bine... Pentru foarte multi sunt convins ca nu au mai avut prilejul sa faca un picnic in creierii muntilor, mai ales ca nu au fost nevoiti sa o ia la bocanc pana acolo.
Mai apare un trenulet

Papam bine si demaram in tromba inapoi spre casa.....locomotiva mergand de data aceasta cu spatele!

 Avand in vedere ca acea gasca de romanasi erau burdusiti de horinca de maramu si pusi pe cantat, vagonetul cu pricina a devenit intr-o ora vagonul veseliei si al cantecului.Era un grup de turisti nemti la varsta a II - III, care au renuntat la paharelul de cumparat si au baut din sticla tzuicomicina autohtona de s-au facut precum lemnul... cantau muzica populara mai ceva ca ai nostrii. In concluzie ...daca prindeti bastinasi, sa nu-i neglijati... nici nu stiti ce pierdeti :).
   Apropo...pentru persoanele slabe de vezica e bine sa va gestionati lichidele altfel puteti sa deveniti putin penibili cand va trebui sa urlati dupa mecanic sa opreasca trenul...caci toalete in el nu veti gasi. Iar cand veti cobori sigur veti fi aplaudate in masa... s-a intamplat cu o iubitoare a hameiului distilat.
Odata ajunsi la gara ...fiecare de unde-a venit, gasca vesela si nemtii au tras la bufetu garii sa continuie paranghelia!
In spatele garii este amenajat un alt tren de epoca ... pe post de hotel foarte frumos si cu o locomtiva enorma!

Pentru mult mai multe informatii va ofer siteul oficial....

http://www.cffviseu.ro/ro/index.html

Pentru mine a fost o experienta placuta, cu peisajele noastre specifice, cu oamenii locului, a caror ospitalitate din fericire mai persista. M-am bucurat sa vad atatia turisti straini, in locuri parca uitate de timp.
Merita sa faceti o asemenea plimbare si de ce nu si o cazare in acest tren superb.... asa de experienta.

Numa'bine !