marți, 15 aprilie 2008

Ultima zapada...

   Dat fiind faptul ca discotecile si-au cam inchis usile pentru mine, si e duminica , iar din spatele casei vad in departare un munte al carui var e inca alb, nu mai stau pe ganduri si o tai iar pe Ignis acuma cu scopul de a vedea releul... cica

   Ca o premiera pentru mine, am fost chiar eu soferul, n-am fost micul shumy dar, sper ca nu i-am creat mari emotii copilotului... in sfarsit parcam la aceeasi Cabana Soarelui, de unde asfaltul se transforma in mocirla.Ne luam echipamentele si tzupa tzupa pe langa balti pana intr-o poienita unde ne oprim nitel.





Palcurile de uscat gazduiau primii vestitori ai primaverii, si mocirla ce se punea pe bocanci.






O poienita ca in basme, dar care ascundea o mica mlastina, iar tonajul meu , mereu in crestere sigur nu putea fi deplasabil mai aproape, asa ca m-am multumit sa privesc de la distanta.



Dispar palcurile de verdeata si zapada ramane stapana peste padure, dat fiind faptul ca ninsese in ultimele zile( la nivelul Baii Mari plouase 2 zile), nu erau nici urme, noi fiind primii curiosi ai zapezii.
Si cum ne sade noua cel mai bine, o luam la talpa...






In zona aceasta se simtea un miros puternic a
muguri de confiere, miros ce-ti intra in tot corpul.


Dupa o saptamana ploioasa azi era prima
zi(defapt a fost si ultima) in care soarele isi facea de cap.




Chinuit de "talent"...









Se termina si drumul de padure si ajungem in zona stanii parasite, unde nu pozam ci cautam semnal...



Vin si pomii!!!



Dupa o masa copioasa in care n-a lipsit ceapa, carnatul
afumat de casa, branza si ouale fierte,
stropite cu suc de portocale ca ceaiul
statea bine mersi in termos in bucatarie, ne indreptam
privirea pe versantul vecin... Creasta Cocosului








La cat de frumos pozez poate ma iau si pe mine ca pe
MoniCA COlumbeanu pe post de fototapet, aa model..



Aparusera in zona si niste "pui de zmeu" cu
placile de snowboard, e drept ca zapada
era de peste un metru in zonele astea dar
era moale, mai mult s-au chinuit,
dar nu te poti... in placerea omului.
Macar bocancii lor isi mai trageau naduful la soarele dogorator




Stiti cum se spune cand e un soare puternic, ca el, Maria Sa Soarele,
te dezmierdeaza cu razele lui precum niste maini de
lumina... ee pe mine m-a cam luat la palme ca am stat 2 zile ca racu prajit.

Ma dureau ochii destul de tare de la lumina puterinica..


Puternic soarele asta... grimasele nu fac parte din structura
mea anatomica... deocamdata


Se vede releul... nu mai e mult


Noroc ca se deschisese la Non Stop ca ramasesem fara apa...



Vedere spre Chiuzbaia si mai in dreapta Baia Mare, care
din fericire nu se vede.

Iata si releul, pretextul pentru care am venit... si soarele incepe sa
se calmeze ca-i e vremea de apus...














Asta e pe loading... inca nu e finalizat. Cine stie ce magaoaie o mai fi si asta
si ce alte antenute si parabolice o mai gazdui... tehnica asta moderna..



Daca soare a plecat, ar trebui sa ne luam si noi talpasita, ca se va
intuneca in curand...




 O ultima privire inapoi... de..Noapte Buna!!


PS:Acuma sa nu credeti ca-oi fi io asa sentimental, dar cica prinde bine
la compunere si ca asa fac "blogger-ii" ... cecherap


                Numai bine!!!!!