House in the clouds...

Traseu Moisei - Vf. Pietrosul

Mai bine spus Moisei- Gura Izvorul lui Dragos- Casa Laborator -Culmea Hotarului - Golgota-Varful Pietrosul...

Avand in vedere ca e un traseu nemarcat nu este recomadat turistilor incepatori, iar parcurgerea lui este permisa doar prin eliberarea unui permis de la administratia rezervatiei, deoarece intreg traseul se desfasoara in Rezervatia Stiintifica Pietrosul Rodnei!

Pana pe-aici am cam citat de prin carti si harti.Aia zic ca traseul incepe de la biserica-catedrala din Moisei, dar eu va recomand sa mergeti cu masinuta pana la cantonul silvic de pe Izvorul lui Dragos!Asa am facut noi!L-am salutat de Dragos...izvorul, si apoi ne-am inhamat cu rucsacuri pline de provizii de parca plecam pe o luna.Marcaje nu sunt, dar daca te chiorasti mai bine dai de o cararuta ce serpuieste prin padure.E indicat sa nu te uiti in sus ca ai toate sansele sa te demoralizezi cand te gandesti cat ai de urcat... ochii la cararuie si picioare si ai grija ca ele sa fie ... pe carare; altfel te pricosesti cu o glezna cat o paine (amintirea mea din Padis ).
Traseul l-am facut pe la sfarsitul lui august cand era canicula, dar intrand in padure simteai racoarea naturii... bine..asta am simtit eu doar 30 de minute; caci dupa aia mi s-a incins radiatorul si tot cald imi era, dar macar inspiram un aer curat 100%.Padurea este destul de deasa si umbroasa...dupa 2-3 ore de mers se ajunge in Preluca Intre Izvoare, o poiana superba unde se afla Casa Laborator, locul in care vom dormi in prima noapte!Pe parcursul urcarii mai dati peste 2 bancute din barne numai bune de odihnit .
Iata si Casa Laborator



Si peisajul inconjurator...Poienita era acoperita de un "lan" de brusturi si mari si lati numa buni de folosit in sitatiile critice... Se vedea ca ne-am departat de oras... era o liniste deplina, perturbata doar de-o pasarica ce-o chinuia talentul!Se lasa intunericul destul de repede...Am privit apusu si apoi am intoat prin brusturi pana la cabana unde am avut o pofta de mancare direct proportionala cu greutatea ce-am carat-o in spate..A doua zi, fara graba ne-am continuat traseul spre varf.
Am lasat Cabanuta in urma si continuam urcarea pana la primul stalp de fier apoi pe o potecuta serpuita pana la lizierii padurii, ocolim o zona mai mocirloasa. Apoi cararea o ia nord-nord-est (dupa spusele hartii) si ajungem la o bifurcatie in zona fiind un alt stalp de fier.Nu o luam spre stanga ci o tinem spre nord.Aici ar fi Culmea Hotarului , noi continuam sa urcam prin jneperi...Scapam de ei si ajungem pe Golgota, de aici tinem poteca ce se mai balbaie printre stanci, deja suntem la inaltime si ne mai uitam spre Casa Laborator care e departe...semn ca totusi am progresat si noi .Trecem de Zanoagele Mica si Mare, depasim varful Turnu Rosu 2234m si apoi zona superioara a Zanoagei Mari cuprinsa intre piciorul nordic al acestuia si Piciorul Mosului... astea-s din carte citire..ca noi doar ne bulbuceam ochii la 360 grade si eram furati de peisaj.Vazandu-ne la inaltime pozam tot ce ne inconjura, mai ales ca am prins si o vreme superba ..Cam la un 1km de noi in rapa, vedem o turma de capre negre, superbe fapturi, dar echipamentul foto nu mi-a permis o calitate mai buna..oricum a fost ceva minunat.Defapt acesta a fost si scopul meu..Dupa o pauza de foto shooting si gafait pe stanci.. continuam..cu pozele.
A inceput sa ma doara foarte tare glezna... asa sa-mi aduc aminte sa merg pe unde ma uit si sa ma uit pe unde merg!



Fiind la inaltime nu prea aveam chef sa continui ci mai mult sa privesc in jur... te simti " la inaltime".Mai puscam o samanta si admiram faimosul oras Borsa!Nu se vad mascatii si nici macaralele de la altitudinea asta!!!!



Dupa ce ne-am chinuit sa urcam un perete de stanca , loc in care mai demult se gasea o scarita de lemn, deja se vedea varful Pietrosu cu steguletul .
Am ajuns pe varf, am facut poze cu maimuta si cu vechea statie meteo...

Dupa varf poposim intr-un loc mai retras de vant si mai uploadam ceva conserve...De aici putem vedea Cabana Meteo...de care voi vorbi la sfarsit!Lacul Iezer...
Asta pare a semana cu ceva cunoscut... sau ce-o mai ramas din ea !!
Varful Pietrosul vazut contre jour (sau cum s-o scrie)!
Coboram panta abrupta si cararea ce serpuieste pana la Izvor , rupti de oboseala , dar multumiti de traseu.


Asta e casuta care ne va oferi caldura si adapost pt ultima noapte pe munte!
Acu-mi incepe monologul.... si carcoteala si indignarea!
Cladirea aia rosie de care va ziceam mai sus este Cabana Meteo unde salasluiesc... meteorologii si meteorlogitele...sau cum s-or numi sotiile meteorlogilor. Acum cativa ani a fost un domn foarte detreaba si politicos; cum am ajuns acolo ne-a oferit gazduire ,pe bani binenteles! dar in seara in care am ajuns era un individ intitulat "Gheata la mal" nu din cauza meseriei lui ci mai mult de la gheata-n paharul de vodka! Noi cand am ajuns in cabanuta deja se intunecase; avand in vedere ca acea cabana era prevazuta cu electricitate dar racordata de la generatorul statiei meteo, ne apropiem de statie cu bani ca sa-l rugam pe meteorolog sa ne porneasca si noua UN BEC pentru 2 ore maxim!
Statea sictirit in pragul usii plictisit, sa fi fost de la mahmureala... nu ne-am dat seama.
La inceput a spus ca n-are benzina desi jumatate de cabana era cu toate luminile pornite, digitv-ul in functiune... i-am spus ca-i platim contravaloarea a 10l de benzina si ceva tuica...doar stiam noi cu ce alcoo... meteorolog stam de vorba!
-NOAPTE BUNA! a spus si ne-a trantit usa-n fata.
Ne-am intors la cabana si am stat la lanternele frontale.Ramasesem fara apa si trebuia sa aducem o galeata in cabana.Stiam ca in curtea statiei meteo este apa asa ca... ne-am dus iar la statie si ne-a intampinat o adevarata doamna de munte.Stand la cativa metri de robinet... am intrebat de unde am putea lua apa.Iar doamna ne-a trimis... la lac; refuzand astfel sa ne dea acces la apa.
Cam asta e ospitalitatea acestui nene meteo-alcoolic si sunt convins ca el nu stia ca noi cunoastem zona si mai ales pe dumnealui.Daca esti pus intr-o asemenea meserie in care vrand nevrand intri in contact cu turisti, care se asteapta de la tine sa le vorbesti politicos sau sa-i refuzi cel putin pe acelasi ton pe care iti sunt adresate rugamintile lor. Eu ma consider un montaniard si cand ma intalnesc cu cineva pe traseu il tratez cu maxim respect pt ca asta ne diferentiaza pe noi montaniarzii de porcus turisticus: respectul fata de natura, respectul intre noi, si ajutorul dat celor care au nevoie.Pe munte esti ca o familie dar care, din pacate,in ultimul timp, are cam multi membrii ce nu-si merita statutul de "oameni ai muntilor".Ne-am luat apa de la lac, am carat apa 500m si ne-am descurcat fara domnul "gheata-n pahar" care ne privea tacticos sau poate vigilent de la fereastra dansului!
In concluzie... merita sa veniti in zona Borsa pentru a urca pe Pietrosul Rodnei 2303m, dar faceti abstractie de oamenii "intelectuali" si multumiti-va cu respectul taranilor din acele locuri!
Peisajele merita tot efortul!

NUMAI BINE!!!!

Toamna pe barajul Firiza!

Drifturi a la Cluj! KING OF EUROPE

Cica vichendu trecut mare bal mare la Cluj, ceterasi cu renume si fuf... dansatoare sexoase s-au dus sa inchinga atmosfera asfaltata din fata POLUS-ului unde se defasura concursul european de drifturi KING OF EUROPE . Cum puteam eu sa stau linistit acasa cand tot NFS-ul e la cativa pasi de mine! Ma interesez pe net de program, apoi ma interesez de programul meu , le sincronizez si imi fac cam 3 ore program de vizita. Nu ajung bine la autobus ca vad toate jafurile cum le turau baietii pe la semafoare!
-Astia sigur merg si ei pe la drifturi si se multumesc cu paraitul propriului lor bolid.Dau sa trec strada pe trecere.In fata mea o duduie se plimba agale pe zebra cand ma trezesc ca-mi falfaie urechile de la un claxon.Era un mare macho cu ceva Ford bidinat cu tente de tuning.Se uita spre duduie si o fluiera zambind asa stirb cum era!Se simtea taaaaree bine in pielea lui; nu cred ca a vazut vreo oglinda in ultimii 5 ani!Deja nu-mi mai veanea sa merg sa vad si mai multe specimene ca dansul intr-un loc special amenajat.
Ajung la locul cu pricina care era mascat ca nu cumva neplatnicii sa vizioneze gratis.Dau 20 ron biletul, desi pe net scria doar 15, dar insfarsit... clientul nostru fraierul nostru!
Inauntrul gardului frumos... masini aliniate deoparte si de alta, tunate si dichisite, toate luceau, iar pe ici pe colo mai era si cate o domnitza care se freca de dansele sa le dea luciul mai tare!




Gata cu vorbaraia... sa ne uitam pe pista, ca doar aici e mezul distractiei.Galagie era cat incape, dar ...degeaba ca NU-I CA-N FILME!







Si inca un calup destul de maricel de imagini, pe care nu prea am cum sa le comentez.


















S-au mai adunat pe langa noi cativa frumusei cu cefele cat burta mea si cu lanticu de aur cat dejetu...mari infocati ai sporturilor cu fum si scartait.Binenteles asemenea specimene nu circula singure, doar in haita unde e musai obligatoriu necesar ocherii de soare de firma... Zic de ei pt ca ne deranjau destul de mult, mai ales prin locul lor de privit.Ganditiva ca unu de ala ocupa la gard spatiul in care priveau 3... si erau vreo 5 sumo-sapiensi.
Asta e... privim mai departe si incercam sa facem abstractie de grohaielile stilate ale vecinilor adiposi!




Cica asta era prietenul pufosilor, ca tare se mai bucurau cand trecea pe langa noi!






Mari impresii pe neica asta... noroc ca nu i s-a bulit prea tare OZN-ul !








Incep sa scoata fum masinutele, semn ca s-au obisnuit omusorii cu traseul...sau...habar n-am, ideea e ca simti ca te afli pe un circuit de masinute zgomotoase!







Iaca-ta si figurantu nostru... cu manuta lui prin aer, ca doar e jmecher mai ales ca hoarda lui de urangutani supraponderali il aclamau ca pe un rege!



Iar el le arata semnul pacii!Acelasi lucru ii uram si noi.. prin toate punctele cardinale!
Se face o pauza scurta ca un nene s-a impiedicat de bordura si si-a fracturat jantaAsa ca ..numa bine pauza de belit ochii la pipitele ce se electrocutau pe scena

Astea erau doamnele care se zbateau pe muzica si care din ce se vede aveau mai multi admiratori decat masinile... bune si ele la ceva... nu neg!
Dupa ce-l trec pe ghinionist pe trotuar incepe cursa...





Cateva impresii de pe la standuri...
Donsoara cu BMW-ul albastru...
Adica asta
Iar pe pista...dar asa cu tenta de plecare spre casa...




Baietii de la DESPACHETARE... gata de interventiiPauza si la raionul de fuf...doamne dansatoare!


Nu plec inainte de a ma holba la 2 artisti care munceau de zor..
Mai un ochi la premiata
Si asa de peste gard zic si eu :

NUMAI BINE!

Molhasurile de la Izbuce (Molhasu Mare)...

Pentru inceput click pe "fundalul sonor"..de vreti

HEVIA -SI LA NIEVE
Asculta mai multe audio Muzica

Molhasurile de la Izbuce(turbarii active) se afla in zona de conservare speciala a Parcului Natural Apuseni, adica nu prea sunt anunturi cu respectiva locatie tocmai pentru a putea fi pastrata cat de cat intacta. Astfel este ferita cat se poate de "idiotus montanus", o specie nou aparuta din regnul "porcus turisticus", acesti umanoizi cu fete ranzite si talambe care de obicei calaresc multi cai putere si se excita la fiecare ambalare a motorului. Desi e criza mondiala specia asta s-a dezvoltat foarte mult, astfel in toate locatiile in care accesul auto este practicabil cam toata fauna are de suferit: peturile, pungile conservele sunt mai multe decat florile.Ajungi sa campezi langa teava de esapament.
Odata ajunsi pe drumul forestier cu pricina nu banui nimic, padurea este exact ca oricare alta.



Coplexul de turbarii din Valea Izbucelor are o suprafata de 48hectare si este situata in regiunea de izvoare a Somesului Cald, in zona de contact a platoului carstic Padis la o altitudine de 950-1000 m.




Cel mai impresionant este Molhasul Mare care se intinde pe o suprafata de circa 8ha cu o grosime medie a turbei de 4 metri si un volumtotal de turba de 320.000 metri patrati.
Datorita fragilitati acestui habitat de turbarie, activitatile turistice desfasurate aici sunt restranse la vizualizarea lor din turnul de observatie, fara a intra in rezervatie, fapt care ar fi si imposibil datorita umiditatii excesive a acestor habitate.
In Molhasurile de la Izbuce au fost identificate 6 tipuri de habitate de interes comunitar dintrecare prioritare sunt turbariile active si turbariile impadurite.


























































Datorita grosimii turbei (peste 1 metru) plantele se izoleaza de sol si devin dependente de precipitatii.Din loc in loc apar "tauri fara fund" cu apa neagra, oferind un peisaj de o deosebita frumusete si salbaticie.






Aceste lacuri au o suprafata intre 1 -5 mp si 0,2 - 7 m adancime, unele cu apa libera si altele cu vegetatie si in curs de colmatare.Ca specii protejate de flora si fauna intalnim carabidul Carabius Variolosus, fluturele Borolia aquilonaris, planta Andromeda polifolia, arhideele Dactylorhiza maculata(foto) si Listeria cordata.
Turbariile din Padis sunt vestigii din era glaciara, cu rol ecologic in regimul hidric al intregului areal.In afara de acest rol ecologic, turba, fiind acida si aseptica, conserva perfect plantele si animalele cazute pe fundul mlastinii de odinioara.

Zacamantul turbos reprezinta deci o multimilenara arhiva documentara din care se pot reconstitui flora din diverse era geologice si deasemenea migratiile, aparitiile si disparitiile unor specii de plante si animale.
Tin sa precizez ca pana aici singurul meu aport la acest fotoreportaj este doar cel foto-informativ, textul este copiat de pe panoul ce ne informa la intrarea in rezervatie. Din pacate sau din fericire acest panou nu l-am citit in totalitate, si de aceea am patruns in rezervatie incalcati in sandale.Pot sa asigur pe oricine ca nu am deranjat absolut deloc mediul inconjurator, iar senzatia ce-o simteam atunci cand calcam stratul acela gros de muschi este una cu totul nemaintalnita: asa cum ai merge pe un burete moale imens din care iese apa, destula cat sa te racoreasca la picioare dar niciodata sa-ti creeze vreun disconfort (afara erau peste 30 grade).Acuma partea cu disconfortul e si cum/cand si pe unde calci...

A fost o experienta foarte frumoasa pe care sigur o voi repeta cu proxima ocazie, dar voi alege o alta perioada a anului cand sunt florile inflorite...
Am prins iar firul raului care ne-a dus serpuind la drumul forestier de unde am plecat...
Care e drumul forestier?... de unde pleaca el? ... cum se ajunge acolo? ...
Intrebati bastinasii... nu e secret!!Numai bine!!!

Tura Cluj Napoca - Cheile turzii

Desi am facut aceasta tura de ceva timp din motive de prea multa lene nu am postat nimic. Adevarul e ca nici nu prea am vazut lucruri demne de admirat in ultimul timp...
In sfarsit... fost-o o zi in care a iesit spiritul de drumomaniac din mine si m-am hotarat sa fac o plimbare romantica in Cheile turzii... pe jos! M-am interesat si am gasit un traseu ce porneste in Cluj si ajunge si prin Cheile Turzii , el continuandu-se pana in Cheile Rametului.
Traseul este marcat cu banda rosie si porneste din cartierul Manastur, zona Clabucet, din spatele triajului.Pana in Cheile Turzii se parcurg cam 35 km in aproximativ 8-9 ore, el se continua pana in Rametea ( inca 10 ore) si apoi pana in Cheile Rametului (inca 10 ore).
Eu m-am rezumat la primii 35 respectiv 9 ore de plimbarica.Aveam de gand sa merg cu cortul, motiv pentru care mi-am luat cu mine mancarica cat pentru un botez asa mai modest.Am tot pus in rucsacelul meu de 85 litri pana cand a dat peste... sigur aveam peste 25 kg. De incarcat o fost fain sa-l incarc acu' trebuie sa-l si car.Dar nu-i sters ca doar eu is pui de zmeu... si-am pornit!N-am menajat-o nici pe prietena mea, carand si ea cam 10kg.
Ora 7.45 si suntem langa triajul de tramvaie/trolee/autobuse din Clabucet, vedem un drum in padurice si dupa 50m bucurie mare pe mine ca vad primul marcaj. Dupa vreo 15 minute de deplasare cu casa-n spate, imi dau seama ca eu is pui de zmeu...dar un zmeu de hartie... si aia cam creponata ca deja transpiram precum Cotabita. In jurul meu de o parte si de alta mici urme de focuri facute de bastinasii zonei, cei din tribul clujului care si-au jertfit micii si gratarelele la sfarsitul saptamanii pentru a le merge bine.Urmele de civilizatie isi lasa amprenta foarte puternic, doze de bere, peturi , defapt aceleasi ramasite clasice de peste tot.Sterg sudorile si o iau la talpa. Trec de prima padure...Oooo!! nu cred ca mai am mult... ma gandesc, defapt sper.Pare ca padurea se salbaticeste din ce in ce mai mult... aerul se schimba, iar din oras nu se mai aud decat sirenele ambulantelor si ale politiei... doar ele razbat vazduhul!Dupa o cotitura ne sare in ochi o gramada imensa de moloz provenit din materiale de constructii, chiuveta, rigips, saci intregi... asta e! Mergem mai departe!Suntem tari ! am facut un kilometru jumate... mai avem 33,5 ... un fleac! Incercam sa lucrez la psihicul meu si sa-mi conving corpul ca nu mi-e greu si ca eu is dur... il cam infunda rasul si tot simteam oboseala...deci nu merge. Macar se face umbra si nu-mi mai e asa cald.Nu ma bucur mult de umbra ca ma trezesc in camp...
Aici drumul e destul de folosit, de aceea s-a putut ajunge cu atata moloz in inima padurii.
Putin debusolat cauta liniuta rosie...
O gasesc, la fel si un tip ce-si plimba catelul prin zona... salutam politicosi drumetul, si ne vedem de drum.Admiram peisajul pentru ca facand abstractie de gunoaiele lasate de porcus turisticus... totusi ai ce vedea.Dupa cateva sute de metri prin padure dam de alt semn... iar deacolo ne-am trezit in mijlocul Fagetului, defapt in intr-o zona in care faceai torticolis admirand vilele bastinasilor ce-si lasau la pascut in dreptul prispii bietii caii putere metalizati !Dar noi tot cu talpa suntem...Ma bucuram totusi ca amaratii aveau bani pentru lant la caini, astfel ma simteam in siguranta cand le ocoleam mosiile.
Ma rezum in a posta schitele lor de constructie, dar bisericuta mi-a placut mult...Intram pe un drum cam prea ruginiu, am gasit si explicatia... era asfaltat cu tiglele aruncate de la vreo casuta... tot e bine ca nu le-a aruncat in paudure si chiar arata bine!
Alte semne care mai mult ma dezamageau... greu treceau kilometrii aia!La 500 de metri, gluma se ingroasa, drumul se strica si intram intradevar intr-o padure cam in adevaratul sens al cuvantului. Incepeam sa ma simt in natura, nici un zgomot, doar verdeata.
Si nu se mai termina...
Acuma partea buna era ca nu mai era nici un semn al prezentei omului distrugator, totul era neatins, dar nici nu mai erau semne care sa-mi spuna cati km am facut sau cat mai avem...
Vilele nu mai erau ca cele din prima parte a excursiei, aici cred ca ne aflam in zona coloniei Micesti ( asa stiam din auzite, pt ca harta ce-am cumparat-o nu cuprindea partea asta a traseului). Incepe ceasul meu sa urle a furtuna, presiunea atmosferica prea ascila de la o ora la alta... Asta ne mai lipsea... ploaia!Intalneam niste pietre foarte ciudate , fiind sferice perfect!Am mai vazut si prin cluj cateva ... las geologii sa comenteze mai mult!Oboseala se transformase intr-o durere difuza, constanta , si cateodata chiar neobisnuit de placuta.
Mai mirosim o floricicaHopa sus si hai la drum!
Si asa ne-am distrat cam 4 ore, fiind inorat, temperatura a fost acceptabila in padure si am putut merge destul de bine...
In sfarsit sa vede lumina la capat...semn ca se cam termina padurea.
Si intradevar padurea se termina brusc cu un camp... sec si pustiu!Un drum plin de praf si nici urma de chei.Nici semn, nici banda rosie, nimic... tinem drumul ca doar alta varianta nu avem, pana nu vedem Cheile.
Lacul asta imi parea cunoscut, dar nu puteam procesa mai nimic, neuronul meu era in sauna!O luam frumos pe drum si in fata vad o turma de oi cu ciobanul aferent!Ma pregatesc sa scot teleobiectivul pentru a imortaliza artistic transhumanta clujana, doar ca in timp ce ma chinuiam cu incadrarea vad in vizor o oaie mai agitata ce vine spre noi! Avand in vedere ca am si eu acasa un asemenea mop miscator mi-am dat seama ca defapt e caine si sigur nu aduna turma pt ca venea ata spre noi! La inceput am cercetat bataia vantului si mi-am zis ... relax, nu ma simte! vantul bate din sens opus! Apoi mi-am dat seama ca in zona aia nu prea erau boscheti ,iar un melc de 2 m cu casa-n spate cam sare in ochi si la cel mai chior caine posibil. Am lasat pozele si am luat-o la pas alergator in partea opusa cainelui si am coborat dealul in speranta ca ne facem nevazuti! Si ne-am facut doar ca am deviat de la traseu cativa km, pentru ca a trebuit sa ocolim tot dealul!
Si asa ne-am distrat noi cam 2 ore in care am tot ocolit dealuri si turme de ciobani! Sincer pana atunci aveam numai vorbe de bine la adresa taranilor si ciobanilor.Dar nenea ala a fost destul de fecalom (ca termenul celalat strica la look), pentru ca nea' cainele tot alerga de 2 minute spre noi si avea timp sa-l cheme inapoi, dar el nu s-a sinchisit. Cred ca am fost singurul lui entertainment pe ziua respectiva; recunosc ca pentru urmatoarele 2 ore nu m-am mai gandit la oboseala si la cati zeci de km mai am de facut ci doar am compus "urari de bine" la adresa lu ma-sa , a lui si a tot neamului ciobanesc. Revenind la traseu, deci pe dealul ala am ocolit cam 4 turme de ciobani si o cireada de vaci parcurgand pe putin inca 5 km in plus.

Se vad si Cheile ...Dupa ce trecem pe langa satul Tureni , dam si de semn pe un drum, dar noi o taiem drept spre chei ca doar acum le vedem... tot pe campuri!Ajungem la autostrada in constructie, unde misunau niste masinute de zeci de tone cu viteze destul de mari! Ne simteam niste soricei intr-un parc de distractii... alte ocoliri si grija pe unde o traversam!
Campul era cam selenar in zona aia...totul uscatChiar la 20 m de autostrada era o stana goala unde un calut si un caine ambii priponiti priveau cum magaoaiele musca din deal si modernizeaza arhitectura zonei...Noi ne vedem de dealuri si ajungem intr-un final la asfalt... intram in satul Petrestii de Jos unde un bunic foarte simpatic ne saluta si politicos intra in vorba cu noi!La prima intersectie la stanga intram pe un drum pietruit numai bun pt picioarele noastre obosite! Oricum eram bucurosi ca am reusit sa facem cam 40 km intr-o zi si cu asa bagaje in spate!
Eram ca si ajunsi, dar nu mai aveam putere, gatul meu era ca cel al unui tambalagiu, aparatul mi se parea de greutatea unei masini de spalat...eram epuizati si mai trebuia sa si traversam cheile ca sa campam pe cealalata parte a cheilor.
Ambalam tot si incercam sa ne dozam fortele sa ajungem neimpiedecati pana dincolo. Aici plin de turisti care mai de care mai lejer imbracati, doar cu aparatul si peturile de suc. Ne miscam incet sa avem grija sa nu intram in balans cu rucsacul si sa cadem tocmai acu la sfarsit.Mergeam 200m ne opream, faceam o pauza si iar continuam.

Mi s-au parut hazlii un grup de tineri de liceu toti imbracati in ultima moda de hip -hop cu bling-blink -uri sau cum s-or numi chestiile alea stralucitoare, adidasi haine largi in care as fi incaput si eu cu rucsac cu tot bascuta pusa precum ciobanii in cap si binenteles cu doza de bere in mana.Se uitau la noi asa cu dispret, noi in echipament montan cu ciucuri peticiti dar abia ne miscam pe pietrele alea, pe cand ei... topaiau precum caprele negre... cu adidasii lor de firma!
Ne oprim la o minicascada unde ne racorim nitel.Un catelus mai docil a inceput sa ne urmeze pe traseu, fara a se apropia de noi!Foarte ciudat individ!Ajungem si in celalalt capat, unde era un panou cu toate informatiile despre aceasta zona...Si de aici iar am intrat in civilizatie, nu mai avea rost sa pozez, pentru ca stiti si dumneavoastra cum arata un balci de toat frumusetea cu galagie, muzica de prin masini.Vine seara si lumea se cam cara spre casa.Ramanem langa un paraias doar noi cu cortu si o familie de batranei cu o Dacie 1300 , s-au pus sa doarma in ea. Din cele spuse de ei a doua zi dimineata cica pe la ora 4 au aparut jmecherii de oras cu gipanele si muzica si urlete ca de... ei asa inteleg petrecerea in natura! Eu la cat am fost de obosit ... putea si Armata a XIV -a sa vina si tot n-o auzeam! A doua zi m-am transformat in devorator de proteine si grasimi si mi-am facut si eu loc printre gratarofilii din zona si-am mancat cat pentru o saptamana!

PS: Cainele respectiv s-a tinut dupa noi si cand am ajuns in civilizatie , in loc sa vina dupa noi sa cerseasca mancare, cum credeam ca va face, a zbughit-o pe cel mai inalt deal din zona si de acolo de sus a stat si-a contemplat exact ca un om batran ce plange dupa vremurile bune din acele zone!Nu l-a sinchisit nici o tentatie de mic ... statea si adulmeca.Foarte ciudat!

Cam asta a fost tura.... o tura frumoasa , dar mult prea istovitoare ca s-o mai fac odata asa incarcat!

Numai bine!

Gradina Zmeilor

Apoi ca tot omu' micofil si mai ales in preajma marii festivitati de 1 mai ne strangem si noi sa punem de-o frigaruie.Dar noi suntem baieti destepti si am zis ca in perioada asta toata lumea fugareste micu si frigaruia " la iarba verde" , asa ca ne-am gandit sa decolam ceva mai departe de Cluj, undeva mai la sat. 
     Asa am ales Gradina Zmeilor situata in apropiere de satul Galgaul Almasului, judetul Salaj.
Acuma sa citez alpinetul "Gradina Zmeilor" constituie un amplu fenomen de prabusire si erodare destructiva, dezolvat in gresia de Sinmihaiu. Acesta este o gresie de varsta miocen inferioara, relativ slab cimentata, avand intercalatii de pietrisuri si conglomerate, caracteristice pentru stratele de Sinmihaiu, din bazinul Almasului.
Ce  e mai important pentru necuoscatori de geologie , e ca dupa  o plimbare lejera in care iti clatesti ochii cu niste lucruri extraordinare poti sa tragi o masa la iarba verde in liniste si daca mai si cureti gunoiul dupa tine tot e minunat.Asta am avut de gand sa facem si noi.Am luat-o la talpa pe cararuie...

Dupa nici 20m apar  primele forme geologice...

Acuma nu o sa le botez pe fiecare ci am  sa relatez partile mai interesante din acest traseu..Urcand " treptele" de pe poteca, se ajunge la un "limitator de burtica" adica o fisura intre doua stanci, unde nu poti sa intrii daca ai burta neomologata, dar poti sa le escaladezi pe lateral.

De deasupra stancii se intinde un platou de cativa metri patrati de unde se poate admira intreaga  rezervatie. Stancile pot lua diferite forme in imaginatia noastra , mai ales in functie de unghiul in care le privesti. Era liniste imprejurul nostru si doar vantul mai perturba atmosfera.

Imaginile le-am facut urmand o potecuta ce se duce paralel cu versantul, dealungul gradinii..

Si iar pe potecuta...

Dar cu privirea mai mult in jos... Linistea incepe sa dispara si din padurea de sub noi se aud gemete orgasmice ale unor adolescenti care dupa ce au baut o bere incercau( cred, dupa pozitia lor) sa mute o stanca, in timp ce restu imortalizau momentul pe telefonul mobil... 
Eeee!!
Noi sa fim sanatosi ... si ne continuam drumul in "salbaticie"!
Coboram, ajungem pe langa adolescentii veseli si galagiosi, fara sa facem poze; pt ca si asa ne priveam cam tulburei ... oare de la sucul de hamei sau de la tigarile fumate peascuns?
Din pacate asemenea specii intalnesti aproape oriunde ai merge...
Mezinul stancilor statea ascuns intr-un lastaris... timid parca
Apoi dam de gemenele printre care abia trece soarele

Aaaa sa nu va imaginati ca la o inaltime de cel putin 2 m de la sol stancile sunt asa cum le-a lasat natura!
Nuuu!!!
Ele contin picturi rupestre dar dintr-o epoca ceva mai recenta gen " BOBBY was here!" , iar cand le admirati sa aveti grija sa nu calcati in alte chestii la fel de naturale ca si rezevatia(asta daca va abateti de la poteca ). Dupa inca 5-10 min de mers printr-un desis ajungeti iar la prima poteca, astfel incheiati circuitul...
Ajunsi la masina fara sa fi obosit deloc, vedem ca langa noi au mai aparut inca 2 masini cu pofticiosi care deja erau cu micu pe gratar.
Tot e bine! Oricum nu sunt multi si erau chiar linistiti.
Dam si noi cu carbunele ,cand parcheaza langa noi un autocar din care  ies cel putin 40 de piticanii de copii de gimnaziu. Si-apoi sa vezi galagie, si tipete, si urlete, si mai ales ca erau si de o alta nationalitate minoritara... parca eram in aeroport!

Dar???
Totul e bine cand se manaca BINE!

SA MANCATI BINE!!!




PS: In perioada in care noi ne ghiftuiam bine pe patura ... in alta parte, in Padis, un foarte bun prieten, trecea in lumea ingerilor in urma unui tragic accident!A iubit asa mult Muntele incat acesta ni  l-a luat mult prea repede dintre noi...  la doar 24 de ani! 



ODIHNESTE-TE IN PACE   PAUL TARANU !
NU TE VOM UITA NICIODATA! ...