Cin' se scoala de dimineata....

E sambata, si e 3.45 dimineata! Dau cu capu-n coltul canapelei si asa buimac ma uit la ceas. Nu-s nici pe canapeaua cluburilor kynky ametit de frumusetile locale mai mult sau mai putin ambalate/imbuteliate.Ma uit la haine... nici alea nu-s cu PUTA MADRE sau ARMANI pe care musai scrie "original" sau FBI, e doar pijamaua mea... si aia vargata! Deci in concluzie nici de data asta n-am fo' la disco sambata seara, si nici nu ma intorceam de la vreun club asa cum e moda la astia mai cooli. La ora la care frumuseii veneau la nani, eu ma gateam sa ies la plimbare!
In loc de pantofii cu lac mi-am luat bocancii, stroboscopul l-am inlocuit cu frontala, hainele cu sclipici le-am dat pe o haina de lana ... si aia de la "imbraca-ma frumos" iar ochelarii de soare pt intuneric ... i-am lasat acasa.Coctailul era pregatit: "martini" de menta cu zacusca de vinete, uoua fierte, ceva salam si suc de portocale si binenteles slanina porcina cu ceapa de Sufalau' !
Si-am plecat!
Impreuna cu un Zsolt, ne-am prezentat de urgenta la Cabana Poiana Soarelui de la baza mijlocului Ignisului, de unde am facut o mocirlita stereo pe drumul spre varf. Inafara ca era bezna,cantau cucuvelele, calcai prin belti, iti era somn si putina foame, in rest era destul de placut. Temperatura peste zero grade, aburii ieseau din lana si ma condensam precum o sticla de bere! Mergeam la disco-party-club asa ca merita efortul! Dupa vreo 2 ore de plimbare sub clar de led incepe sa se crape de ziua, exact cand ieseam din padure si ne apropiam de varf.
Privim inapoi si vedem cum padurea este cuprinsa de un nor dand impresia unui mare incendiu...Undeva in spate se poate vedea Creasta Cocosului .....si ne punem poze!Un rasarit ce merita efortul!
Umblam pe ici pe colo sa prindem ipostaze cat mai dinamice.Desi mi-am carat trepiedul de 2kg nu l-am putut folosi mai deloc, si m-a luat si o sete teribila... asa ca m-am pus pe spart gheata si sa ma alimentez!Si ne-am pus iar pe poze...
La fel de repede cum au aparut asa de repede norii s-au si ascuns lasand un cer senin...
... senin cam 10 minute, ca privind in jos ...Poposim langa un izvor dezghetat unde ne facem plinul cu mancarurile din dotare...Eram in plin nori si nu mai era nici o sansa sa se insenineze aici , asa ca bajbaim spre drum si de acolo sa o luam spre relee!
Iata si releul!Si norii iar dispar si tot asa s-a jucat natura cu peisajele cam 2 ore..Cateva panorame
si iar vizibilitatea dispare
Mai facem o ultima pauza de masa privind un grup de "flacai " ce se lafaie prin palcurile de nori...La intoarcere trecem pe langa o casuta care pare ca rezistat dupa cohorta de tigani culegatori de afine salbatice care-si fac vara-toamna aici, lasand gunoaie dupa ei.Nu sunt rasist dar parca prea multa mizerie ramane oriunde trec asemene vietati bipede...Cam asta a o fost plimbarea de duminica, revenim la drumul serpuit care ne baga-n mocirla respectiv padure...


NUMAI BINE!!

Apus pe Feleac...

Spre Tibles...

Cica era-ntr-o sambata... ploua marunt! Marunt as fi vrut eu; desi eram in plin noiembrie ploua cu bulbuci ca vara de duduiau burlanele casei.Este stabilita o miniexcursie pe Tibles, organizata de clubul Opaitul Rodnei din Baia Mare, fara a se lua in vedere conditiile meteo.Speram ca daca la noi ploua, acolo sus sa ninga!Asta ramanea de vazut, banuit, si probat la locul cu pricina.
Ne trezim la ora 4.50 dimineata ca la ora 6 sa fiu prezent trup si rucsac la locul de plecare.Ploaia nu incetase, era mai mocaneasca dar tot enervanta.Neuronul meu vedea la cota 1800 zapada, motiv pt care mi-am luat haine groase, sa intampin zapada imensa de pe culmi.Mi-am luat si cortul cu mine, nu ca mi-ar place sa car ca un catar, dar ma gandeam ca refugiul ala nu o sa fie prea primitor.
La 6 fix este plecarea, ploaia parca incetase.Trecem prin Targul Lapus apoi Grosii Tiblesului si ne oprim langa o Pensiune.Acolo se transforma si drumul dintr-unul rutier in unul forestier.
Avand in vedere frica si ura mea pentru ploaie, nu am scos aparatul, deci nu-s poze.Fiind cam 20 de montaniarzi drumul a fost lejer, iar kilometrii se parcugeau usor... asta pana cand tesutul meu adipos a inceput sa se faca prezent, iar oboseala si dorinta de a face nani ca un prunc pe marginea drumului crestea de la un pas la altul.Vazand ca ceilalti pot, am mai indurat si eu , mai irascibil ca ba picura, ba era prea cald.
Ajungem la vestitele serpentine care par si sunt un calvar pentru unu ce cara 25 kg in spate; dar o facem si pe asta.Cand am ajuns sus s-a mai calmat si vremea sau radiatorul meu scotea aburi prin fiecare por.De aici si pozele
Ocolim stana si o luam pe margine pana ajungem intr-o ultima padure, unde se afla si refugiul unde ne vom caza la noapte.
Dupa cum se vede nici urma de zapada, doar mocirla si parca mult mai cald decat prevede anotimpul.Se lasa o ceata foarte frumoasa si care parca-ti racoreste obrajii infierbantati...Iata si cabana..Deja imi urasc rucsacul cu cort si oale cu tot.La scurt timp apare si focul!
Oala pentru mamaliga cu branza este pregatitaMai vine si ceaiul imediat
Iar aparatul meu face o pauza, pauza in care se manaca mamaliga cu branza si jumari la ceaun, un ceai fiebrinte si binenteles alte energizante locale... si se canta si inca foarte bineNu v-am povestit cum e cu cabanuta... Foarte frumoasa atata ca au fost foarte multi inaintea noastra peacolo si cum ... ca orice om cult, el ajunge la locul cu pricina si in loc sa se odihneasca sau sa admire imprejurimile; el se pune si scrie, si scrie toti peretii.E drept ca nu e prea evoluat pt ca desi are un caiet cu pix " din partea casei" el nu-si trece memoriile acolo, el prefera carbunele rustic si scandura cabanei.Astea-s semne ca gripa porcina si mai ales porcizarea omului a trecut demult pe la noi si nici nu vrea sa plece.
Am renuntat la a-mi pune cortul pt ca batea vantul prea tare iar acoperisul cabanei a fost tunningat cu cateva folii si nu mai batea vantul , deci erau conditii bune de dormit. Dupa un somn cam cu noduri pentru mine, dar macar mi-am relaxat picioarele vine si dimineata de duminica. Vremea nu prea era de partea noastra, vantul era mult prea puternic si ceata destul de densa, astfel ca se renunta la urcarea pe varf, iar asa de consolare mergem pana la Gradina Zanelor... la 30 de min distanta!Ajunsi sus se vede pe o parte un zid de stanca, strajuit de doua coarne dracesti, iar in cealalta parte admiram ce se vede din varfurile Tiblesului.Iar se pune ploaia, mai micuta dar oricum enervanta pentru lentilele aparatului.Ne retragem spre cabana unde se pregatea o fasole cu carnaciori tot la ceaun.Ajunsi la cabana ne ghiftuim cu fasolea fierbinte, iar dupa 30 de minute incepem sa coboram , nu inainte de a face o poza de grup cu refugiul Arcer.Si-o luam la vale...mult mai usor decat la urcare.Ajunsi la varful serpentinelor,facem o pauza vremea parca ne face in ciuda si brusc se insenineaza si apar niste peisaje ce merita tot efortul...






Gata cu pauza... si ne continuam coborarea pe o vreme superba, specifica toamnei, nicidecum iernii...
Urmeaza un ultim popas in care ne adunam toti si deja ne cam pare rau ca s-a terminat tura, desi una in care nu ne-am atins scopul principal.De aici linie dreapta si mocirlita pana la pensiunea de unde ne va lua microbusul.



Si asa la final... o ultima privire!NUMAI BINE!

House in the clouds...

Traseu Moisei - Vf. Pietrosul

Mai bine spus Moisei- Gura Izvorul lui Dragos- Casa Laborator -Culmea Hotarului - Golgota-Varful Pietrosul...

Avand in vedere ca e un traseu nemarcat nu este recomadat turistilor incepatori, iar parcurgerea lui este permisa doar prin eliberarea unui permis de la administratia rezervatiei, deoarece intreg traseul se desfasoara in Rezervatia Stiintifica Pietrosul Rodnei!

Pana pe-aici am cam citat de prin carti si harti.Aia zic ca traseul incepe de la biserica-catedrala din Moisei, dar eu va recomand sa mergeti cu masinuta pana la cantonul silvic de pe Izvorul lui Dragos!Asa am facut noi!L-am salutat de Dragos...izvorul, si apoi ne-am inhamat cu rucsacuri pline de provizii de parca plecam pe o luna.Marcaje nu sunt, dar daca te chiorasti mai bine dai de o cararuta ce serpuieste prin padure.E indicat sa nu te uiti in sus ca ai toate sansele sa te demoralizezi cand te gandesti cat ai de urcat... ochii la cararuie si picioare si ai grija ca ele sa fie ... pe carare; altfel te pricosesti cu o glezna cat o paine (amintirea mea din Padis ).
Traseul l-am facut pe la sfarsitul lui august cand era canicula, dar intrand in padure simteai racoarea naturii... bine..asta am simtit eu doar 30 de minute; caci dupa aia mi s-a incins radiatorul si tot cald imi era, dar macar inspiram un aer curat 100%.Padurea este destul de deasa si umbroasa...dupa 2-3 ore de mers se ajunge in Preluca Intre Izvoare, o poiana superba unde se afla Casa Laborator, locul in care vom dormi in prima noapte!Pe parcursul urcarii mai dati peste 2 bancute din barne numai bune de odihnit .
Iata si Casa Laborator



Si peisajul inconjurator...Poienita era acoperita de un "lan" de brusturi si mari si lati numa buni de folosit in sitatiile critice... Se vedea ca ne-am departat de oras... era o liniste deplina, perturbata doar de-o pasarica ce-o chinuia talentul!Se lasa intunericul destul de repede...Am privit apusu si apoi am intoat prin brusturi pana la cabana unde am avut o pofta de mancare direct proportionala cu greutatea ce-am carat-o in spate..A doua zi, fara graba ne-am continuat traseul spre varf.
Am lasat Cabanuta in urma si continuam urcarea pana la primul stalp de fier apoi pe o potecuta serpuita pana la lizierii padurii, ocolim o zona mai mocirloasa. Apoi cararea o ia nord-nord-est (dupa spusele hartii) si ajungem la o bifurcatie in zona fiind un alt stalp de fier.Nu o luam spre stanga ci o tinem spre nord.Aici ar fi Culmea Hotarului , noi continuam sa urcam prin jneperi...Scapam de ei si ajungem pe Golgota, de aici tinem poteca ce se mai balbaie printre stanci, deja suntem la inaltime si ne mai uitam spre Casa Laborator care e departe...semn ca totusi am progresat si noi .Trecem de Zanoagele Mica si Mare, depasim varful Turnu Rosu 2234m si apoi zona superioara a Zanoagei Mari cuprinsa intre piciorul nordic al acestuia si Piciorul Mosului... astea-s din carte citire..ca noi doar ne bulbuceam ochii la 360 grade si eram furati de peisaj.Vazandu-ne la inaltime pozam tot ce ne inconjura, mai ales ca am prins si o vreme superba ..Cam la un 1km de noi in rapa, vedem o turma de capre negre, superbe fapturi, dar echipamentul foto nu mi-a permis o calitate mai buna..oricum a fost ceva minunat.Defapt acesta a fost si scopul meu..Dupa o pauza de foto shooting si gafait pe stanci.. continuam..cu pozele.
A inceput sa ma doara foarte tare glezna... asa sa-mi aduc aminte sa merg pe unde ma uit si sa ma uit pe unde merg!



Fiind la inaltime nu prea aveam chef sa continui ci mai mult sa privesc in jur... te simti " la inaltime".Mai puscam o samanta si admiram faimosul oras Borsa!Nu se vad mascatii si nici macaralele de la altitudinea asta!!!!



Dupa ce ne-am chinuit sa urcam un perete de stanca , loc in care mai demult se gasea o scarita de lemn, deja se vedea varful Pietrosu cu steguletul .
Am ajuns pe varf, am facut poze cu maimuta si cu vechea statie meteo...

Dupa varf poposim intr-un loc mai retras de vant si mai uploadam ceva conserve...De aici putem vedea Cabana Meteo...de care voi vorbi la sfarsit!Lacul Iezer...
Asta pare a semana cu ceva cunoscut... sau ce-o mai ramas din ea !!
Varful Pietrosul vazut contre jour (sau cum s-o scrie)!
Coboram panta abrupta si cararea ce serpuieste pana la Izvor , rupti de oboseala , dar multumiti de traseu.


Asta e casuta care ne va oferi caldura si adapost pt ultima noapte pe munte!
Acu-mi incepe monologul.... si carcoteala si indignarea!
Cladirea aia rosie de care va ziceam mai sus este Cabana Meteo unde salasluiesc... meteorologii si meteorlogitele...sau cum s-or numi sotiile meteorlogilor. Acum cativa ani a fost un domn foarte detreaba si politicos; cum am ajuns acolo ne-a oferit gazduire ,pe bani binenteles! dar in seara in care am ajuns era un individ intitulat "Gheata la mal" nu din cauza meseriei lui ci mai mult de la gheata-n paharul de vodka! Noi cand am ajuns in cabanuta deja se intunecase; avand in vedere ca acea cabana era prevazuta cu electricitate dar racordata de la generatorul statiei meteo, ne apropiem de statie cu bani ca sa-l rugam pe meteorolog sa ne porneasca si noua UN BEC pentru 2 ore maxim!
Statea sictirit in pragul usii plictisit, sa fi fost de la mahmureala... nu ne-am dat seama.
La inceput a spus ca n-are benzina desi jumatate de cabana era cu toate luminile pornite, digitv-ul in functiune... i-am spus ca-i platim contravaloarea a 10l de benzina si ceva tuica...doar stiam noi cu ce alcoo... meteorolog stam de vorba!
-NOAPTE BUNA! a spus si ne-a trantit usa-n fata.
Ne-am intors la cabana si am stat la lanternele frontale.Ramasesem fara apa si trebuia sa aducem o galeata in cabana.Stiam ca in curtea statiei meteo este apa asa ca... ne-am dus iar la statie si ne-a intampinat o adevarata doamna de munte.Stand la cativa metri de robinet... am intrebat de unde am putea lua apa.Iar doamna ne-a trimis... la lac; refuzand astfel sa ne dea acces la apa.
Cam asta e ospitalitatea acestui nene meteo-alcoolic si sunt convins ca el nu stia ca noi cunoastem zona si mai ales pe dumnealui.Daca esti pus intr-o asemenea meserie in care vrand nevrand intri in contact cu turisti, care se asteapta de la tine sa le vorbesti politicos sau sa-i refuzi cel putin pe acelasi ton pe care iti sunt adresate rugamintile lor. Eu ma consider un montaniard si cand ma intalnesc cu cineva pe traseu il tratez cu maxim respect pt ca asta ne diferentiaza pe noi montaniarzii de porcus turisticus: respectul fata de natura, respectul intre noi, si ajutorul dat celor care au nevoie.Pe munte esti ca o familie dar care, din pacate,in ultimul timp, are cam multi membrii ce nu-si merita statutul de "oameni ai muntilor".Ne-am luat apa de la lac, am carat apa 500m si ne-am descurcat fara domnul "gheata-n pahar" care ne privea tacticos sau poate vigilent de la fereastra dansului!
In concluzie... merita sa veniti in zona Borsa pentru a urca pe Pietrosul Rodnei 2303m, dar faceti abstractie de oamenii "intelectuali" si multumiti-va cu respectul taranilor din acele locuri!
Peisajele merita tot efortul!

NUMAI BINE!!!!

Toamna pe barajul Firiza!

Drifturi a la Cluj! KING OF EUROPE

Cica vichendu trecut mare bal mare la Cluj, ceterasi cu renume si fuf... dansatoare sexoase s-au dus sa inchinga atmosfera asfaltata din fata POLUS-ului unde se defasura concursul european de drifturi KING OF EUROPE . Cum puteam eu sa stau linistit acasa cand tot NFS-ul e la cativa pasi de mine! Ma interesez pe net de program, apoi ma interesez de programul meu , le sincronizez si imi fac cam 3 ore program de vizita. Nu ajung bine la autobus ca vad toate jafurile cum le turau baietii pe la semafoare!
-Astia sigur merg si ei pe la drifturi si se multumesc cu paraitul propriului lor bolid.Dau sa trec strada pe trecere.In fata mea o duduie se plimba agale pe zebra cand ma trezesc ca-mi falfaie urechile de la un claxon.Era un mare macho cu ceva Ford bidinat cu tente de tuning.Se uita spre duduie si o fluiera zambind asa stirb cum era!Se simtea taaaaree bine in pielea lui; nu cred ca a vazut vreo oglinda in ultimii 5 ani!Deja nu-mi mai veanea sa merg sa vad si mai multe specimene ca dansul intr-un loc special amenajat.
Ajung la locul cu pricina care era mascat ca nu cumva neplatnicii sa vizioneze gratis.Dau 20 ron biletul, desi pe net scria doar 15, dar insfarsit... clientul nostru fraierul nostru!
Inauntrul gardului frumos... masini aliniate deoparte si de alta, tunate si dichisite, toate luceau, iar pe ici pe colo mai era si cate o domnitza care se freca de dansele sa le dea luciul mai tare!




Gata cu vorbaraia... sa ne uitam pe pista, ca doar aici e mezul distractiei.Galagie era cat incape, dar ...degeaba ca NU-I CA-N FILME!







Si inca un calup destul de maricel de imagini, pe care nu prea am cum sa le comentez.


















S-au mai adunat pe langa noi cativa frumusei cu cefele cat burta mea si cu lanticu de aur cat dejetu...mari infocati ai sporturilor cu fum si scartait.Binenteles asemenea specimene nu circula singure, doar in haita unde e musai obligatoriu necesar ocherii de soare de firma... Zic de ei pt ca ne deranjau destul de mult, mai ales prin locul lor de privit.Ganditiva ca unu de ala ocupa la gard spatiul in care priveau 3... si erau vreo 5 sumo-sapiensi.
Asta e... privim mai departe si incercam sa facem abstractie de grohaielile stilate ale vecinilor adiposi!




Cica asta era prietenul pufosilor, ca tare se mai bucurau cand trecea pe langa noi!






Mari impresii pe neica asta... noroc ca nu i s-a bulit prea tare OZN-ul !








Incep sa scoata fum masinutele, semn ca s-au obisnuit omusorii cu traseul...sau...habar n-am, ideea e ca simti ca te afli pe un circuit de masinute zgomotoase!







Iaca-ta si figurantu nostru... cu manuta lui prin aer, ca doar e jmecher mai ales ca hoarda lui de urangutani supraponderali il aclamau ca pe un rege!



Iar el le arata semnul pacii!Acelasi lucru ii uram si noi.. prin toate punctele cardinale!
Se face o pauza scurta ca un nene s-a impiedicat de bordura si si-a fracturat jantaAsa ca ..numa bine pauza de belit ochii la pipitele ce se electrocutau pe scena

Astea erau doamnele care se zbateau pe muzica si care din ce se vede aveau mai multi admiratori decat masinile... bune si ele la ceva... nu neg!
Dupa ce-l trec pe ghinionist pe trotuar incepe cursa...





Cateva impresii de pe la standuri...
Donsoara cu BMW-ul albastru...
Adica asta
Iar pe pista...dar asa cu tenta de plecare spre casa...




Baietii de la DESPACHETARE... gata de interventiiPauza si la raionul de fuf...doamne dansatoare!


Nu plec inainte de a ma holba la 2 artisti care munceau de zor..
Mai un ochi la premiata
Si asa de peste gard zic si eu :

NUMAI BINE!