marți, 27 aprilie 2010

Salamandra de foc...(salamandra salamandra)



Phylum Vertebrata | Clasa Amphibia | Ordinul Urodela | Familia Salamandridae

Corpul greoi, dimensiuni mari, până la 20 cm, ocazional peste.
Corpul este robust, masiv şi îndesat, cu coada mai scurtă decât corpul, cilindrică, lipsită de muchii.

Capul este
romboidal, turtit dorso-ventral, cu lăţimea mai mare decât lungimea. Ochii mari, proeminenţi, cu iris cafeniu întunecat aproape negru.
Picioare scurte şi puternice, cu degete uşor lăţite. Deschiderea cloacală longitudinală cu buzele mai umflate la mascul decât la femelă. Pliul gâtului clar distinct. Pielea netedă, uneori cu peri per partea dorsală şi şanţuri verticale pe laturile capului ("şanţuri costale"). Paratoidele mari, distincte.
Dintre varietăţile de culoare distingem S.s. var. taeniata, cu pete mari, galbene sau portocalii pe spate, în două rânduri mai mult sau mai puţin complete în formă de dungi longitudinale; S.s. var. taeniata f. bunneli, cu spatele negricios, cu dungi galbene şters, înguste, pe alocuri întrerupte de galben-albicios; laturile cu nuanţă cafenie, abdomenul cenuşiu-cafeniu şters; S.s. var. coccinea, cu pete neregulate roşii-miniu. Pentru ţara noastră s-a descris şi ssp. S.s. carphaticha, care se distinge de specia tip prin capul turtit, mai mult lung decât lat (atât la masculi, cât şi la femele), botul aproape rotund. Se citează cazuri rare de albinism. Coloritul este de avertizare, animalele eliminând în caz de pericol o secreţie toxică.
Puii au branhii externe scurte şi ramnificate, au picioare şi o creastă dorsală în prelungirea membranei codale. Sunt cenuşii sau roşcaţi, cu reflexe metalice verzui sau aurii şi cu pete cafenii dispuse neregulat; abdomenul albicios spre portocaliu. La eclozare larva măsoară 20-30 mm, iar după 3 - 4 luni ating lungimea totală de 55 - 65 mm, pierd branhiile şi capătă o coloraţie nouă, cu pete galbene; din acest moment părăsesc apa, devin tereştrii, iar după 4 ani sunt capabili de reproducere.

Specie strict terestră. Este un animal nocturn şi crepuscular. Pe timp secetos se întâlneşte foarte rar. Iernează pe sub tufe de ierburi, în muşchi, pe sub pietre. în pofida aspectului greoi, se poate deplasa foarte repede când este ameninţată.

Reproducerea din primăvară până în vară; acuplarea pe uscat; femela depune puii (10 - 24, rar 50 - 70) în apă, din aprilie până în iunie, înveliţi într-o membrană subţire şi transparentă, care crapă în apă îndată după pontă. Ponta se poate depune şi în mai multe etape, pe parcursul a câtorva săptămâni.
În captivitate se acomodează uşor, trăind până la 25 de ani. Specia este vulnerabilă, fiind afectată în principal de distrugerea habitatelor naturale.

La noi, specia trăieşte prin pădurile de foioase întunecate şi umede din zona dealurilor subcarpatice, de la 200 m până la limita golului alpin. Lipseşte din zonele cu teren nisipos. Este caracteristică pădurilor de fag, deşi nu se limitează doar la acestea. Specie strict terestră, poate fi întâlnită la distanţă faţă de apă, deşi nu suportă uscăciunea. Larvele pot fi găsite atât în ape stătătoare cât şi în ape curgătoare, prezente frecvent în izvoarele amenajate pentru animale şi chiar în fântânile puţin adânci.

Răspândită aproape în toată Europa, cu excepţia Marii Britanii, Scandinaviei şi Danemarcei. Prezentă doar la limita vestică a fostei Uniuni Sovietice. Prezentă de asemenea în Asia Mică până în Israel şi în Nordul Africii.

(text preluat de pe www.animalia.go.ro )

miercuri, 14 aprilie 2010

Salina de la Turda...

Acu doua saptamani, tocmai cand au aparut cateva raze de soare ratacite, ma bate gandu sa merg la Salina de la Turda... Cam toti cu care am vorbit de aceasta locatie ii aduceau numai vorbe de lauda... asa ca , mai mult curios hotarasc sa merg si eu.Si iar sunt in postura de turist al patriei...
Placut surprins de faptul ca odata intrat in oraselul Turda vedem indicatoare cu salina, neputand sa te ratacesti.
Ajungem la o intersectie unde un nene de la Politia Locala (cred ca-s vechii gardieni publici) ne indica politicos unde sunt locuri de parcare disponibile...pana aici totul foarte fain... se vede ca-s ardeleni!
Cateva informatii cu privire la locatie scoase de pe www.ropedia.ro

Salina Turda este probabil cea mai celebra destinatie a turistilor ce viziteaza localitatea Turda. Aceasta mina dateaza inca din perioada romanilor si a fost unul dintre motivele pentru care localitatea s-a dezvoltat vertiginos si dupa retreagerea romanilor din Dacia.

Istorie

Prima atestare documentara a extragerii sarii in Turda dateaza din anul 1271. In trecut exploatarea era organizata in asa numitele Camari de Sare care erau de doua tipuri: unele care faceau exploatare, depozitare si transport pana la apa iar altele efectuau transportul pe apa si vanzarea sarii. Ulterior in anul 1786 exploatarea si valorificarea sarii devin monopol de stat dar incep sa apara unele probleme privind transportul sarii pe drumul abrupt ce cobora de la salina. Pentru rezolvarea acestei situatii se construieste incepand cu 1853 galeria Franz Josef si sunt modernizate minele Terezia si Rudolf. Salina Turda este inchisa in 1932.

Geologie

Depozitul de sare apartine sedimentarului transilvan ce se afla pe toata rama vestica a Depresiunii Transilvaniei, dar care apare aproape de suprafata doar in zonele anticlinale. Acest zacamant s-a format in urma cu 18 milioane de ani si se intinde din Depresiunea Maramures pana la Ocna Sibiului incluzand si Turda si Ocna Mures. Zacamantul de la Turda este situat in nord-estul orasului fiind intinsa sub forma unei perne alungite pe o suprafata de 45 kmp si are o adancime de 1200 m. Continutul de NaCl se situeaza in jurul valorii de 99% iar intregul zacamant este estimat la aproape 39000 milioane tone. La suprafata zacamantului sarea este pura, cristalizata cu granule mari iar mai jos are unele intercalatii de sisturi argiloase si nisip fin alaturi de pietris.

Tratament in salina

Pe parcursul anilor s-a descoperit ca mediul salin este deosebit de prielnic in tratarea afectiunilor respiratorii datorita temperaturii constante de 10-12 grade Celsius si a umiditatii de 75-80% precum si datorita concentratiei optime de aerosoli (particule de sare solide foarte fine). Viteza curentilor de aer este de maxim 0,2 m/s (0,02 m/s in mina Rudolf). Ca urmare dupa 1992 mina Rudolf a fost amenajata ca si sala de tratament subterana.

Modernizarea Salinei Turda (2008-2010)

In perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010 a avut loc un proces de modernizare a Salinei Turda. In urma acestuia a fost creata o infatisare noua si o functionalitate extinsa a Salinei Turda. In Mina Rudolf exista acum o sala de concerte, teren de sport, bowling, minigolf dar si o gondola imensa si s-a montat si un ascensor (lift) pentru persoanele care se deplaseaza mai greu. In Mina Terezia s-a construit un debarcader pe lac cu barci care permit plimbarea turistilor pe lacul salin. Per ansamblu infatisarea Salinei s-a schimbat radical in bine. Deschiderea oficiala a Salinei Turda dupa renovare s-a facut in data de 22 ianuarie 2010.


Ajungem la o poarta ce da intr-o terasa... ingusta cu multa lume ce se fataie haotic pe la cateva chioscuri.Pe poarta e si afisul cu taxele si programul.Dupa ce luam biletele ne trezim in fata unei usi de lemn; deschidem usa si dam intr-un tunel.
Mirosul de sare incepe sa-ti trosneasca-n nas, in primii 100 m tunelul era mai baltos, dar luminat.Si-am tot mers prin tunelul ala... de ni se cam saturase de salina.Incepeai sa te obisnuiesti cu mirosul puternic de sare.La dreapta apare o magaoaie de lemn ce era defapt un dispozitiv de urcare a sarii la suprafata (din ce mai retin eu)
Inca cativa metri si incep sa se auda glascioare si zgomote date de prezenta omului in miezul pamantului.Satul de imaginea tunelului care ti se intiparise in minte stai putin ca la dentist cand privesti... in jos.Aceasta este

Mina Rudolf (preluare www.Ropedia.ro) are o forma de sala trapezoidala numita in termeni tehnici abataj in talpa. Aceasta a fost inceputa in anul 1867 si are o latime de circa 50 m, o lungime a vetrei (talpa abatajului) de 80 m iar adancimea este de 40 de m. Scarile coboara de a lungul a 13 etaje fiecare avand marcat anul in care a fost sapat. Datorita infiltratiilor pe peretele nordic s-au format stalactite de sare cu o viteza de crestere de 2 cm/an. Ca urmare a lucrarilor din ultimii ani Mina Rudolf a fost dotata cu o serie de elemente noi care sunt destinate turistilor: sala de concerte, teren de sport, gondola, minigolf, bowling. A fost montat si un lift pentru a usura accesul in mina.Si cu liftul ala am coborat...

Si cateva imagini de jos cu toate achizitiile descrise mai sus:Sala de concerteGondolaAsta e peretele cu stalactite..... Sub care nu prea ai voie sa stai, administratorul imprejmuind zona, dar ce nu face omu pentru o poza pt haicinci, chiar am ramas profund mirat (recunosc si nervos ca-mi strica poza, eu fiind dupa gard) de un gentelmen care pana acu 5 minute canta intr-un cor religios plin de evlavie, iar acusica posta in anumite pozitii glamour care degajau un aer de mare macho sentimental.Eu nu puteam face altceva decat sa-l privesc, asteptand sa-mi dispara din peisaj.Sunt 100% precis ca acele poze postate pe siteuri de socializare vor da fetele pe spate ca doar suntem un neam de fotoigienici... ...... iaca poza cu pricina... fara papusel!

Acu lasand gluma deoparte intreg "amplasamentul" era superb, lumea linistita ... majoritatea, cateva babute radiau de bucurie si exaltare si aveau potentiometrul dat mai tare...
Ne apropiem de o balustrada sa privim haul ce se continua chiar langa lift.Aceasta fiind Mina Terezia: o mina de tip clopot cu o adancime de 90 m in a carei vatra s-a format un lac subteran cu adancimea de 5-8 metri si un diametru in jur de 70 m. Mina a fost exploatata inca din 1690. Aici se afla celebra cascada de sare pe peretele nordic al minei, cascada ce s-a format prin depunerea sarii din solutia salina ce se prelingea din galeriile romane. Recent s-a amenajat un debarcader cu barci pe lacul subteran din Mina Terezia si o zona de promenada deosebita prin arhitectura elementelor ce o compun.
Pana la baza lacului se poate merge atat cu liftul cat si pe scari (defapt la fel ca si la primul lift).O luam pe niste scari inguste pline de un praf salin.Se circula in coloana iar la capetele scarii stau PL (politia locala) cu statii , deci cam pe post de semafor.Uitasem sa va spun ca peste tot erau oameni de ordine din PL si nu numai.Afise prin care ni se arata ca nu e voie sa mazgalim, sa distrugem sau sa aruncam mizerii... si ca primim bubu amenda... dar credeti ca se rabda huliganus mitocanus ? .. nici vorba.
Ajunsi langa lift trecem peste un podet foarte ozn-istic facut ce duce la o insulita pe care sunt cateva terase de o arhitectura extraterestra.

Cascada...Debarcaderul ...
O parte din insulita...
Si alte unghiuri din care puteai privi intraga mina(insulita) si putin din mina Rudolf.
Colo sus e balustrada minei Rudolf de unde puteai privi insulita si debarcaderul...


Sub pod daca priveai apa mai atent vedeai ca plimbarea a meritat ....toti banii!!!

Continuam spre celelalte mine, care le faceam in pasi mai rapizi pentru ca se apropia ora inchiderii..
Ajungem langa o zona ce semana cu o biserica sau loc de rugaciune peste care si-a lasat amprenta atat timpul cat si sarea;

si mai ales cretinii care se lauda ca stiu sa scrieContinuam traseul, ajungand la alt tunel , iar in galopul nostru am trecut si pe langa baza de tratament posibil Mina Ghizela ce a fost deschisa in 1857 si urma sa fie o mina similara minei Rudolf insa s-au executat doar lucrarile pregatitoare, lucrarea fiind abandonata. In 1992 la deschiderea minei pentru tratament a fost extinsa sala octogonala.
Ar mai fi si Galeria Franz Josef facuta pentru a facilita si mai mult exploatarea sarii intre 1853 si 1870 este construita o galerie orizontala pentru transportul sarii la suprafata. Aceasta galerie avea initial 780 m insa a fost prelungita astfel incat acum are 917 m. Un aspect interesant ce merita mentionat este ca intre 1948 si 1992 a avut rolul de depozit de branza.
Ajungem defapt pe cealalta parte a dealuluiUnde cativa Politisti locali ne-au spus ca se vor face bai saline.Ne intoarcem iar in tunel si purcedem voiosi spre cealalta iesire, pentru ca altfel am fi ocolit vreo 4 km.
Mergand foarte cujetator prin tunelul cu care am inceput traseul ma gandeam la doua lucruri:
1.Cum a putut un orasel mic precum Turda sa se foloseasca turistic de acest obiectiv?
2. Si de ce este nevoie de atata forta de ordine sa pazeasca niste lucruri de care noi ar trebui sa fim mandrii si pe care sa le ingrijim nicidecum sa ne batem joc de munca altora.

Recomand aceasta locatie si felicit organizarea, bunul simt al autoritatilor (inclusiv amabilitatea Politiei locale).
Profitati de acest loc cat de repede ca la ce vizitatori avem nu cred ca o sa ne tina prea mult.
Numai bine!!!