marți, 15 decembrie 2009

Apus pe Feleac...









marți, 8 decembrie 2009

Spre Tibles...


Cica era-ntr-o sambata... ploua marunt! Marunt as fi vrut eu; desi eram in plin noiembrie ploua cu bulbuci ca vara de duduiau burlanele casei.Este stabilita o miniexcursie pe Tibles, organizata de clubul Opaitul Rodnei din Baia Mare, fara a se lua in vedere conditiile meteo.Speram ca daca la noi ploua, acolo sus sa ninga!Asta ramanea de vazut, banuit, si probat la locul cu pricina.
Ne trezim la ora 4.50 dimineata ca la ora 6 sa fiu prezent trup si rucsac la locul de plecare.Ploaia nu incetase, era mai mocaneasca dar tot enervanta.Neuronul meu vedea la cota 1800 zapada, motiv pt care mi-am luat haine groase, sa intampin zapada imensa de pe culmi.Mi-am luat si cortul cu mine, nu ca mi-ar place sa car ca un catar, dar ma gandeam ca refugiul ala nu o sa fie prea primitor.
La 6 fix este plecarea, ploaia parca incetase.Trecem prin Targul Lapus apoi Grosii Tiblesului si ne oprim langa o Pensiune.Acolo se transforma si drumul dintr-unul rutier in unul forestier.
Avand in vedere frica si ura mea pentru ploaie, nu am scos aparatul, deci nu-s poze.Fiind cam 20 de montaniarzi drumul a fost lejer, iar kilometrii se parcugeau usor... asta pana cand tesutul meu adipos a inceput sa se faca prezent, iar oboseala si dorinta de a face nani ca un prunc pe marginea drumului crestea de la un pas la altul.Vazand ca ceilalti pot, am mai indurat si eu , mai irascibil ca ba picura, ba era prea cald.
Ajungem la vestitele serpentine care par si sunt un calvar pentru unu ce cara 25 kg in spate; dar o facem si pe asta.Cand am ajuns sus s-a mai calmat si vremea sau radiatorul meu scotea aburi prin fiecare por.De aici si pozele
Ocolim stana si o luam pe margine pana ajungem intr-o ultima padure, unde se afla si refugiul unde ne vom caza la noapte.
Dupa cum se vede nici urma de zapada, doar mocirla si parca mult mai cald decat prevede anotimpul.Se lasa o ceata foarte frumoasa si care parca-ti racoreste obrajii infierbantati...Iata si cabana..Deja imi urasc rucsacul cu cort si oale cu tot.La scurt timp apare si focul!
Oala pentru mamaliga cu branza este pregatitaMai vine si ceaiul imediat
Iar aparatul meu face o pauza, pauza in care se manaca mamaliga cu branza si jumari la ceaun, un ceai fiebrinte si binenteles alte energizante locale... si se canta si inca foarte bineNu v-am povestit cum e cu cabanuta... Foarte frumoasa atata ca au fost foarte multi inaintea noastra peacolo si cum ... ca orice om cult, el ajunge la locul cu pricina si in loc sa se odihneasca sau sa admire imprejurimile; el se pune si scrie, si scrie toti peretii.E drept ca nu e prea evoluat pt ca desi are un caiet cu pix " din partea casei" el nu-si trece memoriile acolo, el prefera carbunele rustic si scandura cabanei.Astea-s semne ca gripa porcina si mai ales porcizarea omului a trecut demult pe la noi si nici nu vrea sa plece.
Am renuntat la a-mi pune cortul pt ca batea vantul prea tare iar acoperisul cabanei a fost tunningat cu cateva folii si nu mai batea vantul , deci erau conditii bune de dormit. Dupa un somn cam cu noduri pentru mine, dar macar mi-am relaxat picioarele vine si dimineata de duminica. Vremea nu prea era de partea noastra, vantul era mult prea puternic si ceata destul de densa, astfel ca se renunta la urcarea pe varf, iar asa de consolare mergem pana la Gradina Zanelor... la 30 de min distanta!Ajunsi sus se vede pe o parte un zid de stanca, strajuit de doua coarne dracesti, iar in cealalta parte admiram ce se vede din varfurile Tiblesului.Iar se pune ploaia, mai micuta dar oricum enervanta pentru lentilele aparatului.Ne retragem spre cabana unde se pregatea o fasole cu carnaciori tot la ceaun.Ajunsi la cabana ne ghiftuim cu fasolea fierbinte, iar dupa 30 de minute incepem sa coboram , nu inainte de a face o poza de grup cu refugiul Arcer.Si-o luam la vale...mult mai usor decat la urcare.Ajunsi la varful serpentinelor,facem o pauza vremea parca ne face in ciuda si brusc se insenineaza si apar niste peisaje ce merita tot efortul...






Gata cu pauza... si ne continuam coborarea pe o vreme superba, specifica toamnei, nicidecum iernii...
Urmeaza un ultim popas in care ne adunam toti si deja ne cam pare rau ca s-a terminat tura, desi una in care nu ne-am atins scopul principal.De aici linie dreapta si mocirlita pana la pensiunea de unde ne va lua microbusul.



Si asa la final... o ultima privire!Adăugaţi o imagineNUMAI BINE!