vineri, 19 noiembrie 2010

Cascada Cailor.... Borsa

Dupa o nunta, de la care am plecat flamanzi, si un somn relativ scurt... ne-am hotarat sa dam o fuga rapida si scurta pana la cascada cailor, asa sa nu simtim c-am venit degeaba in Borsa.
O reteta convenabila de a ajunge intr-un timp scurt la cascada si cu putin efort este aceea de a ajunge cu  masina prin pasul Prisolp de acolo o iei nitel pe un camp.... si in 2-3 km ajungi aproape la varful cascadei.
 Desi cu o zi in urma fusese foarte cald ... acum batea un vant.. si era destul de frig, iar norii se cam certau pe cer..

 Coboram grohotisul incetisor si urmam cararea care duce tocmai la baza cascadei.
 Facem cam 30 de minute coborarea la pas ... si mai o poza...mai un bulgare de zapada/gheata/pamant, o coborare relaxanta intr-un peisaj superb!
Iata si cascada in toata splendoarea ei...
Am pus trepiedul si stresat de timp (in 2 ore apunea soarele) trag cateva cadre mai pe "segmente"






In 30 de minute am terminat de pozat... mi-am strans sarsamurile si-am zbughit-o ca sa nu ne prinda noaptea peacolo..

Partea distractiva incepea cand am fost nevoiti sa urcam grohotisul si sa ajungem la masina.

 Acolo ni s-a cam incins apa la radiator, ne-am imbujorat, iar eu personal mi-am mai "felicitat" excesul ponderal pe care am fost nevoit sa-l car dus-intors.
Urcarea a durat cam 40 de minute, deci in total cam 2 ore  a fost toata distractia.... si zic ca merita.

Cam atat cu cascada... vara merita venit de la Complexul Borsa  pe drumul "oficial" si campat aproape de cascada.
Vuietul cascadei, linistea locului si peisajele iti reincarca bateriile foarte repede... asta daca nu dai de vre-un grup de "porcus turisticus" sau daca-ti lasi mancarea in cort si-ti vine lupu la mic dejun (zic din experienta)!



Numai bine!

marți, 9 noiembrie 2010

Rasaritul pe Piatra Secuiului...

Dupa ce-am colindat micul sat Coltesti ( in care n-am gasit paine de nici un fel)... ne-am aciuat la pensiunea cu pricina... am lasat echipamentele si am zis ca mergem la o plimbarica pe intuneric prin Rimetea...
        Mi s-a parut foarte ciudat faptul ca inainte sa venim am cautat cazare la mai multe pensiuni, iar toate imi spuneau ca deja au locurile ocupate, iar la ora 7 seara satul era ca si parasit.Abia ici colo cate o luminita anemica la o fereastra... liniste... multa liniste.. si nici tipenie de turisti.Alimentara satului era inchisa pentru ca vanzatoarea plecase la o nunta.Peste drum alt ABC unde nu era paine. Mai ramasese un singur magazin la care puteam gasi pretiosul aliment... magazin situat in capatul satului, deci la 2 min de centru'.Acolo in bezna stateau parca resemnati caii de la 2 carute, iar stapanii lor oprisera la PECO sa-si faca plinul cu ceva tarie inainte de culcare. In spatele birtului obosit era si alimentara...cu acelasi patron si clar..acelasi barman... Aveau paine!
       Ne intoarcem voiosi..acasa!Acolo curtea era deja plina de ceilalti turisti care au venit sa se petreaca traditional!
Dupa o masa copioasa, ne-am pus sa ne culcam mai devreme, pentru ca daca vrem sa prindem rasaritul sus, va trebui sa plecam la 5.30 dimineata.Noi am vrut sa dormim dar cei de sub noi erau in toiul chefului, si-au mai chiuit, si-au cantat precum porcul la taiere... eu am adormit, dar altii nu au reusit decat in miezul noptii.
La ora 5 ne trezim care cum putem, mai incercanati si mai nervosi pe vecinii nostrii "turisti de betie"!
Pasim incet cu frontalele pe bezna spre poteca... din cand in cand ma mai opresc cu pretextul ca "admir peisajul" defapt picioarele mai dormeau inca... Ne obisnuim cu intunericul si ghicim poteca ce duce pieptis spre varf. La fiecare popas le mai facem dedicatie vecinilor nostrii petrecareti si le uram numai bine si carne-n frigider..
In jur de ora 7.20 incepe sa se crape de ziua, iar noi aveam inca 100 m pana la varf. Am ajuns la fix.
Ne punem pe pozat, pandind soarele ce se chinuia sa iasa la orizomt!
 Precum omul de caverna ... trag un chiot de bucurie..defapt urlu de nebun si speriu o biata capra neagra ce atipise prin boschetii din imprejurimi si care a zbughit-o la fuga, fara s-apuc s-o fotografiez...



In cateva minute deja toata zona era luminata....



O luam pe marginea crestei si incercam sa pozam natura ruginita din imprejurimi!





Pe partea opusa satul Rimetea era jumatate "adormit", jumatate "luminat"!
Panoramele locului iti bucura ochii si te fac sa ramai "ca la dentist", urmarind linia orizontului la 360 grade.


Privind de sus Coltestiul si Rimetea... strajuite de sus, pe partea opusa, de Cetatea Coltesti, puteai sa-ti imaginezi fel de fel de scenarii medievale.

Mai putem trage si un pui de somn...feriti de vant!
Pornim incetisor pe partea opusa si incercam sa coboram pe partea sudica...
Fiind abrupta zona am renuntat la aparat pana la baza crestei...
Plimbarea noastra ne-a dus pana aproape de satul Coltesti avand destui km pana in Rimetea.
O luam incetisor printre capite si vacute spre drumul pe care am urcat!

Revenim in centrul satului...cateva informatii despre comuna.. de pe wikipedia



Rimetea, Alba (Romania)
Rimetea, Alba
Localizarea în România
Coordonate: Coordonate: 46°27′13″N 23°34′02″E / 46.45361, 23.5672246°27′13″N 23°34′02″E / 46.45361, 23.56722
Țară România
Județ Alba
Statut Centru de comună
Atestare 1257
Sate componente Rimetea, Colțești
Guvernare
 - Primar Francisc Szőcs (UDMR, ales)
Suprafață
 - Total 57,37  km²
Altitudine 678 m.d.m.
Populație (2009)
 - Total 1.806 locuitori
Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 517610
Prefix telefonic +40 x58 [1]
Rimetea (denumirea veche Trascău, în maghiară Torockó, în germană Eisenmarkt, Eisenburg)[2] este o localitate în județul Alba, Transilvania, România.
Comuna se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru și este așezată la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m). Denumirea stâncii provine de la faptul că în secolul XIII secuii au salvat satul de asediul tătarilor.

Istoric

Dar, încă din vremea romană (106-274 d.C.), zona era populată (s-au gasit monezi romane din timpul împăraților Antoninus Pius si Maximinus Thrax) datorită minelor de fier de aici (urmele câtorva mine s-au păstrat până astăzi; între timp zăcămintele de fier au fost epuizate). O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. Totodată Torockó (Rimetea) era unul dintre centrele culturale ale Ardealului.
În jurul anilor 1870, după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice zonei, care au fost frumos întreținute. Stilul arhitectonic al clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate monumente de arhitectură.
Fortificația (epoca Laténe) și cetatea (epoca medievală) din punctul “Piatra Secuiului” sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.[3]

Demografie

Populația comunei Rimetea are rădăcini secuiești, austriece (din zona Eisenwurzen) și germane, care a venit la lucru la minele de fier din jur. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:
Recensământul Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Alte etnii
1850 2.560 61 2.264 - 235
1920 2.498 104 2.381 7 6
1966 1.840 210 1.629 - 1
2002 1.213 145 1.059 1 8

Obiective turistice

  • Cetatea Colțești
  • Un spectacol original al comunei este și asa-numitul „farsang cu măști”, la sfârșitul iernii.
  • În anul 1952 s-a deschis un Muzeu de Etnografie (cu ajutorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca și al unor cercetători etnografi de la Universitatea din Cluj-Napoca). Colecția de obiecte existentă aici reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. Odinioară, produsele obținute aici erau vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin.

Date economice

  • În comună funcționează un centru de colectare a laptelui și o moară.
  • Localitatea Rimetea atrage anual o mulțime de turiști din țară sau de peste hotare (îndeosebi din Ungaria). Situl rural Rimetea (sec.XVIII-XIX) este înscris pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba.[3]
Iata si cateva imagini cu zona respectiva...



Cam asta a fost scurta noastra excursie prin acele locuri.Am prins o vreme superba si am promis ca ne vom intoarce si in alt anotimp.



Numai bine!