joi, 20 noiembrie 2008

Oser...o piata de vechituri

Te afli intr-un oras mare... esti tanar si nelinistit si capabil sa dai 40 de roni doar ca sa intri intr-un club de fitze.Iti pui acolo uacherii de soare ...ca cica te deranjeaza stroboscopul.. nu bei bere ca nu esti cool... bei cockteiluri cu nume care mai de care mai apetisante si preturi mai condimentate doar esti pe banii tai nu?Dar ce conteaza? doar ti-ai facut plinul la masina cumparata de taticu tau a caror cai putere cresc invers proportional cu numarul de conexiuni neuronale ale soferului.Agati o frumoasa venita special ca sa ...investeasca cineva in ea... si stand la fel ca manechinele din Kenvelo... ii faci cinste cu o apa minerala cu lamaie..eventual pimpuita cu red bull ca sa fie bulbucu mai aprig si naravas.Doamne ce bine ne distram si ajungem acasa dimineata... dis de dimineata.

Dimineata, cand altii incep sa misune in altfel de cluburi in care banu e cam sfant, si unde 40 de roni sunt defapt toata marfa omului si salvarea lui pe o jumatate de luna.Sunt bani cu care si-ar plati intretinerea, si-ar completa medicatia pentru bolile cronice.Astfel multi ajung sa-si vanda lucruri din casa doar doar isi vor face o completare la nevoile lor infime.Si cum nicaieri nu incapi de tiganiada, si acest gen de piata este sufocata de bisnitarii clasici, si de ce nu, de cei ce-si procura marfa si prin alte moduri decat cele "clasice".


Pornim la piata la prima orea, temperatura cu putin peste 0 grade, somesul incetosat ....parca ar delimita doua lumi, izoland-o in acelasi timp...


 
  





Musuroaie de oameni claie peste gramezile de haine si scule de toate felurile

..precum niste roboti ce cauta ceva fix, concentrandu-se sa nu piarda vreun chilipir..




Langa sosete poti gasi la fel de usor flexuri sau fel de fel de scule, majoritatea productie China..

Daca ti-e frig poti sa-ti incalzesti carburatorul cu o cafea la minut, al carei metoda de productie iti poate ridica multe semne de intrebare... dar e frig asa ca ... musai tre sa bei.


Nici un mic dejun n-ar strica...
Produsele sunt facute "la botul calului" repede proaspete si cred, fierbinti

Intorci capul si te uiti in urma...

ceata mai persista, iti iei aparatu si incerci sa mai tragi cu ochiul prin imprejurimi, 

          .....    aici e domeniul vestimentatie, haine noi, de productie bizara, dar la preturi pe care oricine si le-ar putea permite.. 
   Ocolesc prin spate cateva tejghele si dau de un peisaj mult prea pustiu comparativ cu partea de dupa "cortina" vanzatorilor..


Un nene cam plesnit la directie, sau poate chiar lacuit cu aurolac sau spirt...sau cine stie ce mai ingurgiteaza ei, se uita pierdut la un stand improvizat de carti..
Nimik interesant ...asa ca-si continua drumul lui difuz.. si fara punct de oprire...


Iar imi sare gandul la mici aia si bauturile la dozatorul de remorca si ma gandesc, ce s-ar intampla daca matusa Salmonella s-ar supara nitel si i-ar scutura pe cativa de intestine? Dar totul  e bine gandit.. au aparut si cele doua solutii inovatoare.

Situatia e salvata, doar ca brusturii sunt cam congelati... si pana la ele te cam vede tot poporu'!


E bine ca sunt.. ne putem intoarce spre miezul pietei...
Pe sistemul ABC-ului mixt putem vedea orice produs facut cu mana omului, mai mult sau mai putin functional... totul de vanzare.


Tanara intreprinzatoare ce vindea aceste minunati ale tehnicii o tiganco-batranica , fiind o fina cunoscatoare a DSLR-urilor mi-a sarit in cap ca nu am voie sa pozez produsele dumneaiei si ca trebuie sa-i platesc daca vreau poze in rama sau cu cauciucu!Atunci mi-a sarit si mie surubu ca in aceasta piata pe langa bietii batranei ce-si vand agoniseala, 90% din intreprinzatori sunt hiperpigmentatii traditionali care sigur nu stiu ei ce e o placa de baza si ale caror produse pot fi luate cu imprumut de prin apartamentele alor amarati... asa ca mi-am pus aparatu in brau si am fotografiat ca orbul, evitand astfel orice suspiciune..



Puradeii cam simteau frigul ce-ti intra in oase, mai ales daca stateai intr-un loc..


Intram in zona de arta, unde kitch-ul e la el acasa...dar parca snt si lucruri interesante printe ele...
Un batranel ciung, asezat pe un scaunel, incerca sa vanda cativa dovleci ; nu prea era bagat in seama de multimea mai mult curioasa decat dornica de ceva.

Mai schimba vorbe cu colegii de patura care vindeau si ei tot ce-ti poate trece prin cap.




Am ajuns in capatul pietei...
Un nene vinde niste custi metalice...si cred ca gainile din ele sunt incluse in pret.


.... si iar dam de standuri foarte diversificate...

Facem cale intoarsa si ajungem la prima intrare, cea pe unde am venit..


...mai bem o cafea...ca tare-i buna...
A venit si tramvaiul...


Dar noi trecem la masinuta rosie ce ne asteapta... dupa pod!


NUMAI BINE !!!....

joi, 6 noiembrie 2008

La Suncuius, Pestera Unguru Mare....

 Dupa 3 saptamani de stat prin Cluj, datorita unor prieteni montaniarzi am reusit sa-mi adun rulmentii si sa ma pun in miscare intr-un weekend, sa mergem la Suncuius.

   Toata samptamana a fost o vreme superba, nici o urma de ploaie, dar cum a venit weekendul s-a stricat si vremea, astfel ca vreme de poze nu prea era, dar oricum am hotarat sa nu anulam excursia... ca doar nu ne-om speria de cativa picuri. Pornirea se face din gara Cluj cu trenuletul veseliei de la ora 7.50, e de bagat la bibilica ora ca alte trenuri nu mai opresc in suncuius dimineata.

Cum nu era destul faptul ca vremea era mohorata cativa prieteni mai iubitori cu  somnul au intarziat si am pierdut si trenul, au ajuns dupa 2 min de la decolarea cefereului.Nu-i mare bai... plecam cu microbusul... Rucsaceii in spate si fugutza la autogara, caci in 45 de minute mergea un microbus in directia aia...aproximativ.

Cica nenea soferu ne va lasa in localitatea Topa de Cris (cred ca asa se numea... ) si de acolo mai avem 2-3 km de mers pe jos pana in Suncuius....

Mica problema era ca nenea soferu, un fin cunoscator al geografiei regionale, nu prea stia unde e topa asta de Cris si ne tot anunta ca mai pune 1 leu la bilet .... precum un ceas de taximetrist.

Ajungem intr-un tarziu in localitatea cu pricina, si ne pregatim pentru cei 3 km ce ne asteapta.Si pornim destul de in forta.


        Politeatea oamenilor din acea zona era mult peste asteptarile noastre. Pe langa faptul ca salutam si eram salutati de catre toti cu care ne intalneam, am primit mere cu plasa, poate ne-au vazut mai sfrijiti, oricum merele erau 100% ecologice si cu un gust minunat... sau imi era mie prea foame...

     In ceva satuc ma ia un batranel la intrebari si cand ii spun ca mergem la Suncuius, mi-a spus ca mi se toaca adidasii pana acolo.... nu stia nenea ce incaltaminte jmechera am eu facuta la comanda ...sau defapt nu stiam noi cat mai avem pana la Suncuius...

Dupa 2-3 ore satui de asfalt(distanta fiind pana la urma nu 2 km ci 12km..de mers pe jos) si eu plin de seminte de macese pe care le mancasem pe drum, si porumbele am mancat, si mure.... si cam tot ce era comestibil pe drum.

Cred ca a fost destula prezentarea drumului si ar fi mai bine sa vorbesc despre Suncuius, defapt sa dau un copy/paste la mai multe informatii despre zona culese de pe alte siteuri.


Nenea primaru' spune despre zona (de pe siteul primariei)

Relief: 

Altitudinea variaza intre 300-850m, zona de deal si munte. Ea dispune de forme variate de relief cum sant dealurile: Carmazan (850m), Runc (822m), Recea (750m), forme carstice: doline, ponoare, izbucuri, vai carstice si peste 70 de pesteri care confera acestei zone varietate, deversitate si unicitate. Cursurile de apa ce strabate teritoriul comunei: Crisul Repede, Valca Izbandis, Valea Fagetului, Valea Misidului, Valea Grosilor.


Populatie: 

Recensamant pe sate: sat Suncuius 1832 locuitori, sat Balnaca 1013 locuitori, sat Balnaca Grosi 167 locuitori, sat Zece Hotare 800 locuitori. In total pe comuna: 3512 locuitori, 1274 cladiri, 1628 locuinte, 1309 gospodarii.


Clima: 

Este temperat continentala cu mici influente mediteraneene


Teritoriu: 

Suprafata teritoriului comunei este de 7204ha, iar localitatile componente sunt: Suncuius-resedinta comuna, Zece Hotare, Balnaca, Balnaca Grosi.

    ..........  cam astea-s de la nenea primaru.. 
Zona este intradevar superba.Zona de relaxare, căţărare şi excursii Şuncuiuş se află la cca. 1 km de la localitatea cu aceeaşi nume, în defileul Crişului Repede, în munţii Pădurea Craiului, ajungînd într-o poieniţă, unde se află şi intrarea peşterii Vântului, pestera ce e inchisa pentru publicul larg si se poate vizita doar prin colaborarea sau cu cei de la Speo Cluj (asa stiu...).Si tot asa am aflat ca are cam 52 de km explorati fiind cea mai lunga din Romania si din Bazinul Carpatin.

Afluentul de stânga al Crişului Repede, Valea Mişid in zona fiind Pestera Unguru Mic si  Peştera Ungurului ce a fost locuită în epoca neolotică, fiind descoperite: obiecte din ceramică pictată, lamă din piatră cioplită, câteva unelte din piatră şlefuită, sule din os pentru perforarea pieilor, şi stâlpi din lemn, care susţinea acoperişul locaşului în care au trăit.

Intrarea se face peste o punte, taxa de intrare fiind una modica de 1,5 lei pentru studenti si 3 lei bilet intreg. Exista si un ghid care prezinta pestera, ea fiind luminata si are zona de traversare bine delimitata, fiind accesibila tutruor... 

 De pe punde poti admira peisajele din imprejurimi si  valea ce serpuieste,  printre peretii stancosi...


Intrarea in pestera are o deschidere impresionata: 27 de metri inaltime si 24 latime, iar in interior au fost gasite numeroase ramasite umane, unelte de piatra, sanctuare, obiecte din ceramica, urme de incinerari si mult negru de la fum.



  Tavanul si peretii etajelor inferioare sunt captusiti in intregime cu lungi cristale transparente de calcita, cu tenta aurie si cu varfuri ascutite de prisma traigonala  (informatiile si harta pesterii  se pot gasi pe siteul http://suncuius.ro/content/view/25/58/ )










Celebra sala a podoabelor se prezinta ca un imens cavou umed si rece presarat cu o imensa puzderie de forme cristaline bogate incarcate cu tepi si lame, iar pe pereti are asternuta o retea alba de ochiuri marunte pe un fond pastelat rosu-albastru (loc in care se mai fac sapaturi si cercetari, fiind interzis publicului larg)

  Cele mai vechi descoperiri din peşteră aparţin epocii neolitice, acestea se concentrează în zona portalului şi sunt foarte consistente.

  Dintre materialele descoperite se remarcă alături de ceramica pictată şi câteva unelte litice: lame din piatră cioplită, fragmente de lame, aşchii de debitaj sau piese confecţionate din piatră şlefuită, în special dălţi.

  Alături de aceste piese au mai apărut piese din os, sule folosite la perforarea pieilor sau la cusut. Marea majoritate a descoperirilor aparţin mileniului Vl i.e.n.

Dupa ce-am ascultat o lectie de istorie si-am incercat sa prind ceva cadre ...mai mult din zbor pentru ca trebuia sa inaintezi cu grupul condus de ghidul care era defapt si paznicul si portarul pesterii; noi ne-am pus pe catarat.

           Foarte multi alpinisti vin in aceasta zona pentru a se antrena, fiind pereti pregatiti pentru orice nivel de antrenament.Ne ducem si noi la un perete foarte aproape de aceasta pestera ...


Eu las la urma cataratul, si o iau la talpa prin imprejurimi, incercand sa prind cat mai mult din pastelul toamnei...


     .... si o panorama mai detaliata cu intrarea in pestera Unguru Mare
.......si cabanuta de la intrarea pe podet










Dupa ce mi-am clatit ochii si lentilele m-am dus si eu sa ma catar, e drept ca mai mult m-am tarat, dar pana la urma mi-am ridicat si eu tonajul pana sus...

     Desi vremea nu ne-a fost deloc prietena, cerul fiind "de un alb laptos" asa cum spunea un "prieten" fara nici un norisor pufos si un cer albastru... pana la urma totul a fost frumos... am incins un foc si cu ceva gratar ... ne-am odihnit dupa atata catarat (asta mai mult prietenii mei).



si ei erau destul de obositi la cata miscare au facut

Desi totul a fost minunat, si sigur voi mai reveni prin aceste locuri ori de cate ori am ocazia; nu pot sa nu trag un semnal de alarma, semnal ce e cam tras degeaba. Au aparut de cativa ani o specie de animale foarte periculoase pentru natura si mult prea des intalinta... porcus turisticus  care isi lasa urmele dezvoltarii la tot pasul, chiar pe langa pestera.


Chiar imi spunea ghidul ca pestera a fost vandalizata si au disparut multe obiecte de mare insemnatate arheologica... trist dar cam asa se intampla in orice zona in care se poate ajunge cu masina pentru ca asa apar toti natangii "iubitori de munte" ce vin la aer curat unde-si umplu burdihaniile cu mici si bere, iar dupa primul ragait lasa tot vraiste si se urca in masina si merg acasa ca s-au relaxat ... si au facut plimbare in aer liber. Tot ca o legatura...am gasit un articol referitor la pestera cum ca ar cumpara-o cineva.Numai la noi se poate asta
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-08-21/fratii-micula-au-pus-ochii-pe-pestera-unguru-mare.html       .... nu comentez

Fiecare cum ii place...

Mno cam asta e.... v-am tzucat pe obajori!!

Numai bine!!!