duminică, 23 martie 2008

Industrial graveyard...

Articolul acesta se vrea mai carcotas, si poate ca am si motive, mai ales ca acest cimitir industrial se gaseste la mai putin de 300 de metri de Castelul Corvinilor.Sigur n-am dat eu gaura la macaroana si nici nu ma bat cu balaurul cu flacari, dar instinctul meu de chinez fotograf ce da cu blitzul la fiecare metru, m-a obligat sa va arat cum intelege romanul, o afacere care in alte tari e profitabila si se numeste TURISM.

Facem un scenariu, cineva aude pe Internet de acest castel si e curios sa-l vada ( ca si in cazul meu si sigur a multora)...Si turistul strain ajunge la Castel...Pana aici toate bune si frumoase, turistu isi bulbuca ochii in acel colt de istorie, frumos conservat, face poze, citeste istorie se minuneaza, deci e de bine...Ca o completare am  aflat ca in majoritatea timpului exista si o "brigada artistica" ce te transpune in epoca respectiva, eu cand am fost nu era...In sfarsit nimic de carcotit la adresa castelului, chiar ramai impresionat de ceea ce este acolo. Problema este atunci cand te departezi nitel de castel si vrei sa vezi imprejurimile...



Ajuns intr-un asemenea loc poti face 2 lucruri: sa oftezi si sa te intorci, sau sa te pui la filmat/pozat ca orice strain dornic sa arati celor din tara ta in ce hal traim noi romanii, pentru ca se stie ca foarte putin se arata ce e frumos , mai mult ce e urat ...
Aceasta zona fiind populata de o lume foarte variata, astfel in cele 5 min cat am stat acolo s-au perindat tocmai extremele societatii





Fiecare cu mijlocul lui de deplasare, unii cu un cal putere, altii cu mai multi...


          .... si toate in acelasi loc.

Facand o pirueta de 380 grade se poate vedea evolutia de la acest castel la epoca industriala, 
epoca ce a fost distrusa  de nerentabilitatea zilelor noastre cand o duci cel mai bine din afaceri de bisnita si fier vechi.











Ar fi multe de indrugat despre felul in care s-a ajuns la acest cimitir industrial. dar sigur toata lumea stie cum s-au privatizat toate intreprinderile si ce-au ajuns ele acum.S-a furat tot ce era fier vechi, se mai fura caramizile si alea daca mai sunt...Au mai ramas doar scheletele de beton..





Oare cat va trebui sa treaca pana cand in locul acestei cladiri se va inalta un hotel care sa-si astepte turistii insetati de istoria locurilor, nu dornici de a poza gunoaiele si mizeriile din imprejurimi?

Pana atunci, noi sa fim sanatosi... ca boala oricum vine!!!

duminică, 16 martie 2008

Castelul Corvinilor, Hunedoara

    Prima mentiune documetara a asezarii de la Hunedoara
dateaza din anul 1278,
în legatura cu lista de decima papala,
Hunedoara fiind mentionata printre cele mai
importante asezari din arhidiaconatul de Hunedoara,
alaturi de Deva, Hateg sau Santamaria-Orlea.
Anterior, numele de Hunedoara apare în
documente (1265, 1276) in legatura cu arhidiaconatul
de Hunedoara, o structura ecleziastica, subordonata
episcopiei Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia.



O data cu stingerea din viata a familiei Corvin, arhiva acesteia
a fost transferata, in Germania, la Anspach de catre George
de Brandenburg, o parte din documente ajungand la sfarsitul
secolului XVIII la Buda in cadrul celebrei Arhivum Camerae.
Printre aceste documente a existat si actul de donatie din
18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de
Luxemburg (1384-1437), doneaza posesiunea regala
Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar)
lui Voicu si familiei sale, aici fiind mentionat si numele lui Ioan,
ca si fi al lui Voicu. In acest fel, Hunedorenii deveneau,
alaturi de familia Candea, cele dintai familii romanesti
din comitatul Hunedoarei care aveau proprietati cu drept nobiliar.

















Castelul în secolul XIX



Acest moment coicide cu derularea celor mai
importante lucrari de restaurare
în castel în paralel cu constructia fatedei
palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale,
acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale.
Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si
un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii
gradului de atractivitate a monumentului.
Tot acum o serie de elemente decorative
din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu
piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.

Textul de mai sus nu e tricotat de mine ci l-am cules de pe
www.castelulcorvinilor.ro (merita vizitat)

Asuns la podul  de la intrarea castelului mai mult cu capul pe sus
ofticat ca nu aveam un obiectiv potrivit la aparat (si asa ma si scuz
de calitatea imaginilor), observ ca podul este in reparatii pe o parte,
adica erau cateva scanduri cam subrede. La vederea lor parca nici cele
de pe partea mea nu imi mai pareau sigure.







Odata ajuns in curtea castelului, a inceput sentimentul de gura
casca si bulbucat ochii.Tot ce vad in 380 grade este ceva nou,
nemaivazut de mine.Chiar aveai impresia ca esti in alte timpuri
, "noroc" ca mai caraia cate un turist.Nu erau multi oricum...





Totusi ca sa carcotesc nitel, imi pare rau ca totul parea mort,
nu era nimeni care sa fie costumat in acele epoci demult trecute,
totul era frumos...dar parca prea rece, nemiscat.















Incaperile sunt imense.. chiar is curios ce sistem de
incalzire centrala era pe vremea aia...
Dupa cum spuneam... mai mult cu ochii pe sus, astfel
am evitat si o ceata de 10 turisti ce au aparut brusc
si care la fel au si disparut.















Aceasta fantana are o legenda aparte.Se spune ca a fost sapata
de catre 3 turci luati prizonieri...Acestia ar fi sapat-o doar cu
mainile goale si cutit timp de 15 ani, fiindu-li-se promisa eliberarea
la terminarea fantanii.Dar cum Iancu murise acestia au fost trasi in teapa.
Ca ultima dorinta acestia au scris pe o piatra a fantanii "Apa ai, inima nu ai "
..sper sa fi dat bine citatul..oricum merita vizitata...






Strajerul castelului ce vegheaza de pe cel mai inalt turn.




Pana si apa scursa de pe acoperisi iti poate creea un sentiment ciudat


 
La plecare, aruncand o ultima privire nu poti sa ignori peisajul dezolant
care inconjoara castelul, o lume industriala rapusa de sistem. Lume ce o
voi prezenta cu alta ocazie...


Pacat ca la noi turism se intelege doar prin angajarea unei dudui
pisaloage la raionul de suveniruri si nu se ocupa deloc de
mediul inconjurator al castelului.
Sa fie ceva animatie sa nu ai impresia ca vizitezi un mormant.



Ca o parere proprie.. daca sunteti in zona Hunedoarei,
nu ezitati si vizitati castelul... merita.

duminică, 9 martie 2008

Deva, noaptea...