MASH Cetatile Ponorului

Dimineata... incerci sa deschizi cu ochii fermuarul cortului, pentru ca nu ti-ai scoate mainile din sac, imi scot nitel capul afara din sac si incepe sa-mi falfaie urechile... hmm iar am uitat azinoapte  sa inchid aerisitoarele cortului, nu stiam de ce mi-a fost frig pe la 5 dimineata. Cu chiu cu vai ajung sa-mi scot jumatatea superioara a statuii afara din cort si de acolo in patru labe afara din el, ca de... l-am pus in panta; intri usor dar iesi mai greu.

     Cum toti alearga la cortul cel mare pentru cafea, eu imi cautam cola.Azi cica mergem in Cetatile Ponorului.E primul traseu mai sanatos si toata lumea se pregateste, ghiozdanel cu merinde, ciocolata, apa, pelerina astea is cam musai apoi daca vrei sa cari prosop gel de dus, balsam, detergent, poti sa cari doar ca nu-ti folosesc .

Si cu mic cu mare ceata de tricouri rosii ca porodicii ne deplasam foarte sprinteni, ca de e inceputul.

Traseul porneşte de la Cabana Padiş (împreună cu punctul galben şi triunghi roşu), coboroară în poiana Ponor ce este străbătută de pârâul cu acelaşi nume ce izvoreşte în izbucul din dreapta şi intră în munte prin ponorul aflat din stînga. De aici poteca urcă pieptiş, pe urmă coboară şi traversează un drum forestier şi un pârâu intrând în pădurea de molid. 

Ajungem pe fundul unei doline unde se desparte drumul spre circuitul galbenei (punct galben).

Drumul nostru coboară pe un grohotiş în Dolina I unde se află marele portal de 74 m al Cetăţilor Ponorului.
Ajungem si la portal, soarele incepea sa bata puternic, chiar prea tare...

Coboram pe cabluri spre portal..

Ajunsi acolo, de data aceasta nu mai continuam spre portal, apa fiind destul de mare si noi in ceva criza de timp. Dar daca intram în peşteră pe sub portal coboram până la cursul râului subteran care nu poate fi explorat în amonte datorită unui lac adânc. Apa care iese de aici, după un scurt parcurs, dispare printr-o cascadă în giganticul tunel subteran al cetăţilor. Traseul nostru se întoarce la poteca de sub perete, urcă pe grohotiş, şi ajunge în Dolina II străjuită de pereţi verticali de 100 m.

Pe fundul dolinei se află o gură de peşteră, care de fapt dă în galeria subterană,

formând pentru aceasta o fereastră.Tot in zona asta se plictisea o capra neagra 

iar noi asezati ca la film, adapostiti la umbra, incercam sa o prindem vizual cat mai mult, era totusi o distanta considerabila.oricum nu ne suparam sa luam pauze niciodata...

Si precum o ceata de pitici iar pornim din loc.

Cei care coboară la piciorul marelui perete ajung la gura unei galerii, care permite accesul spre râul subteran. Vizitarea este dificilă şi depinde de experienţa fiecăruia, dar mai ales de nivelul apei. Spre aval se poate vedea galeria cu apă presărată cu blocuri de piatră , grohotişuri, săli, cea mai mare fiind Sala Taberei în care se află o cascadă de 8m. Acolo este punctul terminus. Galeria spre amonte ne farmecă cu jocul de lumini, care dispare şi reapare datorită ferestrelor, acelor guri de peşteri din doline, cu izbucul subteran, alimentat de apele ce dispar în Poiana Ponor, şi cu o cascadă pe lângă care ieşim din galerie sub marele portal dintre dolinele I şi II. Aici suntem în locul vizitat înainte, unde apa a dispărut printr-o cascadă într-o galerie subterană(citez din www.welcometoromania.ro).Nu ma prea ajuta cunostintele proprii de geografie asa ca... pentru mai multe detalii vizitati siteul cu pricina sau intrebati pe varu google.

După turul subteran poteca urcă o diferenţă de nivel de 200 m, întâlneşte pentru scurt timp traseul cu marcajul punct galben, după care ajunge la balconul I (din care se vede dolina III) şi la balconul II (din care se vede tot dolina III).

După puţin timp un marcaj dublu ne conduce la balconul III (de unde se vede dolina II), iar peste câteva minute un alt marcaj dublu ne duce la balconul IV (din care se vede dolina II).

Ajungem la balcoane, unde din pacate nu putem sa ne cocotam pe dansele pentru ca devenisera foarte subrede si era interzis.Astfel s-au facut doar poze de grup cu si langa acele resturi de scanduri ce formau odinioara balcoanele.

  De acolo pe potecute o luam la talpa...

După aceea continuăm drumul, la un moment dat poteca coboară până la nivelul Văii Cetăţilor, de unde se continuă pe un drum forestier.

După 250 m din stânga coboară marcajul punct galben care vine de la Izbucul Galbenei, şi ne însoţeşte prin urcuşuri şi coborâşuri până la cabana Padiş.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am povestit asa... o tura de Padis ce merita facuta.Nu e foarte dificila nu te nici plictisesti, ai parte de peisaje variate dar  musai echipament montan si mainile sa-ti fie libere; nu te poti duce ca Nutzi la piata pe asemenea traseu!

Numai bine!