marți, 13 ianuarie 2009

Vulcanii noroiosi .... la inceput de an

Asa pentru inceput, ar fi bine sa copy/paste-uiesc cateva informatii cu privire la acest obiectiv turistic al tarisoarei noastre scumpe si dragi!


Rezervatie naturala unica in tara,Vulcanii noroiosi sunt situati in Subcarpatii de Curbura si constituie o ridicatura sub forma conica, numita impropriu vulcan, formata prin eruptia la suprafata pamantului a gazelor degajate dintr-un zacamant de hidrocarburi care au antrenat namol.

    Ca sa ajungi pe aceste plaiuri noroioase o tai din  localitatea Buzau...  se porneste pe drumul national 10 spre Brasov (prin Intorsura Buzaului). La kilometrul 18 in satul Satuc se continua pe un drum la dreapta (marcat) spre comuna Berca si Vulcanii noroiosi. In comuna Berca, nu departe (dupa ce se traverseaza raul Buzau), se observa o intersectie unde se ia spre stanga, peste alt pod peste un afluent al Buzaului. In dreptul scolii din comuna, la urmatoarea intersectie, se alege drumul spre dreapta marcat Chiliile.
     Dupa aproximativ 10 kilometri, trecand prin satul Joseni, se ajunge in satul Policiori, unde se desprinde un drum spre dreapta (marcaj Vulcanii noroiosi 6 km). Dupa cativa metri drumul devine neasfaltat, nu ca la noi ar fi mare diferente intre drumuri... Drumul este accesibil (dificil dupa ploaie), din cand in cand mai sunt sunt si portiuni asfaltate (datorate exploatarilor de gaz si petrol din zona). La vreo 3-4 kilometri exista un marcaj "Vulcanii noroiosi" destul de neclar cam ca toate marcajele.. :) . Daca se alege drumul spre stanga (putin inapoi si putin la vale) peste 2-3 kilometri se ajunge la Vulcanii noroiosi Paclele mari. Daca se continua drumul inainte peste 1-2 kilometri se observa o cladire pe dreapta pe care se afla un marcaj "Vulcanii noroiosi" unde se poate parca masina si se continua drumul pe jos peste un deal pana la Vulcanii noroiosi Paclele mici.

Ajunsi tocmai a doua zi dupa revelion eu si cu cativa prieteni cu care ne chefuisem prin imprejurimi, ne hotaram sa mergem sa vizitam aceasta rezervatie naturala mai iesita din comun. Cum un prieten e din zona ne-a dus fara sa ma mai chinui sa delimitez drumurile asfaltate de cele neasfaltate sau panouri vopsite cu tempera de drumarii tarii.
Intai ajungem la  Vulcanii noroiosi Paclele mari unde platim un bilet de intrare modic la un nene politicos si  zgribulit de frig la temeraturi sub zero grade. Nu stiu de ce dar aveam impresia ca or fi nu stiu ce munti din care sa vad cum tasneste "lava" dar pe cand colo erau cateva unde... ici si colo, aparea cate o gura din care bolborosea namolul si care curgea incetisor la vale.
Oricum ceea ce vedeam era unicat si chiar foarte frumos, asta daca am neglija servetelele sau paharele de plastic aruncate in interior... ca doar vrea si cool-manul sa vada cum merge legea lui Arhimede in vulcanasu' asta mocirlos. Daca , desi erau temperaturi foarte scazute, vulcanii nu erau inghetati, omusorii turisti nu se rabda, si unde e pata mai "noroioasa" hop si o urma de bocanc sau de ce nu pioletul de la toc, ca doar in tocuri se face turism montan. Nu exista nici un loc delimitat pentru a trece , deci cat e campul de mare... poti zburda cu bocancu si tocurile, pe unde te taie capu.Inafara de aceste inconveniente si toate bune si frumoase, terenul ce ne intampina pare scos din filmele cu extraterestrii, doar ca fiintele ce-l calca sigur sunt pamanteni...
Pe ici pe colo... iar mai apare cate un vulconas ce mai bolboreseste parca ar comenta la adresa celor ce-i deranjeaza
Ne intoarcem la masina, nu inainte de a ne amuza de cativa turisti fotografi cu aparate foarte scumpe de studio isi urlau unu la altul ( distanta dintre ei nefiind mai mare de 20 m) informatii si cerinte in termeni foarte meseriasi despre filme late, cu ISO dupa gust, altul cu o caciulita tricotata gen pictor si cu un ciupic imens  se scuza ca si-a lasat accesoriile in "base camp" desi omusorul uita ca e precum gaina pe gramada de gunoi, altitudinea fiind de 322m... sper ca a si stat cel putin 2 zile prin satele din vecini... ca nu cumva sa faca edem pulmonar de altitudine.. doamne fereste... un snob mai putin... 
Plecam de acolo si ne grabim spre celalti vulcani , unde sper sa nu fie prea multa lume sa pot incerca vreo panorama.Parcam masina langa acea casuta, care este si magazin mixt... de acolo o luam la talpa pe un delusor destul de arid.
Urcam dealu si dupa el... liniste... doar noi si vulcanii care erau mai marisori.



Cand ma simteam mai bine... a aparut si turma de turisti, condusa de nea' ciupicu si iar s-a impanzit peisajul de gasca de snobi cu echipamente demne de Mont Blanc , nu de dealurile Buzaului... Aaa si nu au venit pe jos... au luat jipu 4x4=16 ca doar nu s-or deranja sa urce cu piciorutele lor. Am zis ca nu merita sa-i postez in imagini ca stric peisajul asa ca ne vedem de treaba si ne plimbamde colo colo incercand sa surprindem lucruri noi.



...si cam atat.. ne intoarcem catre casa, cam zgribuliti de frig si speram sa venim si vara aici.


Daca tot sunteti in zona va recomand sa vizitati si Tabara de sculptura de la Magura. Revenind in drumul national 10, Buzau - Brasov, porniti catre Brasov si dupa 9 kilometri se ajunge in localitatea Magura unde se desprinde spre stanga un drum asfaltat, ce uneste localitatile Magura si Hales, de 14 kilometri. Pe la jumatatea drumului, cand incepe soseaua sa coboare, se ajunge la Manastirea Ciolanu, langa care, in luminisurile din jur, "aruncate" pe dealuri, se afla nenumarate sculpturi in piatra ce au fost executate aici in cadrul taberelor de vara organizate de Uniunea Artistilor Plastici, in anii '70 si '80. 

Revenirea la Buzau se poate face continuand drumul pana in localitatea Hales de unde indicatoarele va ghideaza spre Buzau (aproximativ 20 kilometri).


Numai bine!!











5 comentarii:

freestate spunea...

Mereu văd fotografii de aici, dar încă nu am ajuns. Este frumos să vezi cum "vede" fiecare acelaşi loc

Krissa spunea...

foarte faine imaginile. dupa cum ai prezentat ma voi duce si eu

Oana Boncu spunea...

Foarte faine si descrierea si fotografiile. Felicitari! :) Daca nu as sti cat e de frumoasa zona... sigur ma lasam convinsa.

Toate bune!

gabtudor spunea...

Bine vazut...in ambele cazuri.
Am fost si eu acolo...insa nu am reusit sa ii gasesc pe cei mari...desi m-am tot invartit...deh.

kris spunea...

Auzisem de ei dar n-am fost niciodata. Frumoase imagini, de fapt m-am obisnuit cu calitatea pozelor pe blogul tau ;-).
Te invit la o "leapsa", pe M come Maramures, nu stiu daca ai timp si chef de joaca dar...mai dire mai :-))