Tura Cluj Napoca - Cheile turzii

Desi am facut aceasta tura de ceva timp din motive de prea multa lene nu am postat nimic. Adevarul e ca nici nu prea am vazut lucruri demne de admirat in ultimul timp...
In sfarsit... fost-o o zi in care a iesit spiritul de drumomaniac din mine si m-am hotarat sa fac o plimbare romantica in Cheile turzii... pe jos! M-am interesat si am gasit un traseu ce porneste in Cluj si ajunge si prin Cheile Turzii , el continuandu-se pana in Cheile Rametului.
Traseul este marcat cu banda rosie si porneste din cartierul Manastur, zona Clabucet, din spatele triajului.Pana in Cheile Turzii se parcurg cam 35 km in aproximativ 8-9 ore, el se continua pana in Rametea ( inca 10 ore) si apoi pana in Cheile Rametului (inca 10 ore).
Eu m-am rezumat la primii 35 respectiv 9 ore de plimbarica.Aveam de gand sa merg cu cortul, motiv pentru care mi-am luat cu mine mancarica cat pentru un botez asa mai modest.Am tot pus in rucsacelul meu de 85 litri pana cand a dat peste... sigur aveam peste 25 kg. De incarcat o fost fain sa-l incarc acu' trebuie sa-l si car.Dar nu-i sters ca doar eu is pui de zmeu... si-am pornit!N-am menajat-o nici pe prietena mea, carand si ea cam 10kg.
Ora 7.45 si suntem langa triajul de tramvaie/trolee/autobuse din Clabucet, vedem un drum in padurice si dupa 50m bucurie mare pe mine ca vad primul marcaj. Dupa vreo 15 minute de deplasare cu casa-n spate, imi dau seama ca eu is pui de zmeu...dar un zmeu de hartie... si aia cam creponata ca deja transpiram precum Cotabita. In jurul meu de o parte si de alta mici urme de focuri facute de bastinasii zonei, cei din tribul clujului care si-au jertfit micii si gratarelele la sfarsitul saptamanii pentru a le merge bine.Urmele de civilizatie isi lasa amprenta foarte puternic, doze de bere, peturi , defapt aceleasi ramasite clasice de peste tot.Sterg sudorile si o iau la talpa. Trec de prima padure...Oooo!! nu cred ca mai am mult... ma gandesc, defapt sper.Pare ca padurea se salbaticeste din ce in ce mai mult... aerul se schimba, iar din oras nu se mai aud decat sirenele ambulantelor si ale politiei... doar ele razbat vazduhul!Dupa o cotitura ne sare in ochi o gramada imensa de moloz provenit din materiale de constructii, chiuveta, rigips, saci intregi... asta e! Mergem mai departe!Suntem tari ! am facut un kilometru jumate... mai avem 33,5 ... un fleac! Incercam sa lucrez la psihicul meu si sa-mi conving corpul ca nu mi-e greu si ca eu is dur... il cam infunda rasul si tot simteam oboseala...deci nu merge. Macar se face umbra si nu-mi mai e asa cald.Nu ma bucur mult de umbra ca ma trezesc in camp...
Aici drumul e destul de folosit, de aceea s-a putut ajunge cu atata moloz in inima padurii.
Putin debusolat cauta liniuta rosie...
O gasesc, la fel si un tip ce-si plimba catelul prin zona... salutam politicosi drumetul, si ne vedem de drum.Admiram peisajul pentru ca facand abstractie de gunoaiele lasate de porcus turisticus... totusi ai ce vedea.Dupa cateva sute de metri prin padure dam de alt semn... iar deacolo ne-am trezit in mijlocul Fagetului, defapt in intr-o zona in care faceai torticolis admirand vilele bastinasilor ce-si lasau la pascut in dreptul prispii bietii caii putere metalizati !Dar noi tot cu talpa suntem...Ma bucuram totusi ca amaratii aveau bani pentru lant la caini, astfel ma simteam in siguranta cand le ocoleam mosiile.
Ma rezum in a posta schitele lor de constructie, dar bisericuta mi-a placut mult...Intram pe un drum cam prea ruginiu, am gasit si explicatia... era asfaltat cu tiglele aruncate de la vreo casuta... tot e bine ca nu le-a aruncat in paudure si chiar arata bine!
Alte semne care mai mult ma dezamageau... greu treceau kilometrii aia!La 500 de metri, gluma se ingroasa, drumul se strica si intram intradevar intr-o padure cam in adevaratul sens al cuvantului. Incepeam sa ma simt in natura, nici un zgomot, doar verdeata.
Si nu se mai termina...
Acuma partea buna era ca nu mai era nici un semn al prezentei omului distrugator, totul era neatins, dar nici nu mai erau semne care sa-mi spuna cati km am facut sau cat mai avem...
Vilele nu mai erau ca cele din prima parte a excursiei, aici cred ca ne aflam in zona coloniei Micesti ( asa stiam din auzite, pt ca harta ce-am cumparat-o nu cuprindea partea asta a traseului). Incepe ceasul meu sa urle a furtuna, presiunea atmosferica prea ascila de la o ora la alta... Asta ne mai lipsea... ploaia!Intalneam niste pietre foarte ciudate , fiind sferice perfect!Am mai vazut si prin cluj cateva ... las geologii sa comenteze mai mult!Oboseala se transformase intr-o durere difuza, constanta , si cateodata chiar neobisnuit de placuta.
Mai mirosim o floricicaHopa sus si hai la drum!
Si asa ne-am distrat cam 4 ore, fiind inorat, temperatura a fost acceptabila in padure si am putut merge destul de bine...
In sfarsit sa vede lumina la capat...semn ca se cam termina padurea.
Si intradevar padurea se termina brusc cu un camp... sec si pustiu!Un drum plin de praf si nici urma de chei.Nici semn, nici banda rosie, nimic... tinem drumul ca doar alta varianta nu avem, pana nu vedem Cheile.
Lacul asta imi parea cunoscut, dar nu puteam procesa mai nimic, neuronul meu era in sauna!O luam frumos pe drum si in fata vad o turma de oi cu ciobanul aferent!Ma pregatesc sa scot teleobiectivul pentru a imortaliza artistic transhumanta clujana, doar ca in timp ce ma chinuiam cu incadrarea vad in vizor o oaie mai agitata ce vine spre noi! Avand in vedere ca am si eu acasa un asemenea mop miscator mi-am dat seama ca defapt e caine si sigur nu aduna turma pt ca venea ata spre noi! La inceput am cercetat bataia vantului si mi-am zis ... relax, nu ma simte! vantul bate din sens opus! Apoi mi-am dat seama ca in zona aia nu prea erau boscheti ,iar un melc de 2 m cu casa-n spate cam sare in ochi si la cel mai chior caine posibil. Am lasat pozele si am luat-o la pas alergator in partea opusa cainelui si am coborat dealul in speranta ca ne facem nevazuti! Si ne-am facut doar ca am deviat de la traseu cativa km, pentru ca a trebuit sa ocolim tot dealul!
Si asa ne-am distrat noi cam 2 ore in care am tot ocolit dealuri si turme de ciobani! Sincer pana atunci aveam numai vorbe de bine la adresa taranilor si ciobanilor.Dar nenea ala a fost destul de fecalom (ca termenul celalat strica la look), pentru ca nea' cainele tot alerga de 2 minute spre noi si avea timp sa-l cheme inapoi, dar el nu s-a sinchisit. Cred ca am fost singurul lui entertainment pe ziua respectiva; recunosc ca pentru urmatoarele 2 ore nu m-am mai gandit la oboseala si la cati zeci de km mai am de facut ci doar am compus "urari de bine" la adresa lu ma-sa , a lui si a tot neamului ciobanesc. Revenind la traseu, deci pe dealul ala am ocolit cam 4 turme de ciobani si o cireada de vaci parcurgand pe putin inca 5 km in plus.

Se vad si Cheile ...Dupa ce trecem pe langa satul Tureni , dam si de semn pe un drum, dar noi o taiem drept spre chei ca doar acum le vedem... tot pe campuri!Ajungem la autostrada in constructie, unde misunau niste masinute de zeci de tone cu viteze destul de mari! Ne simteam niste soricei intr-un parc de distractii... alte ocoliri si grija pe unde o traversam!
Campul era cam selenar in zona aia...totul uscatChiar la 20 m de autostrada era o stana goala unde un calut si un caine ambii priponiti priveau cum magaoaiele musca din deal si modernizeaza arhitectura zonei...Noi ne vedem de dealuri si ajungem intr-un final la asfalt... intram in satul Petrestii de Jos unde un bunic foarte simpatic ne saluta si politicos intra in vorba cu noi!La prima intersectie la stanga intram pe un drum pietruit numai bun pt picioarele noastre obosite! Oricum eram bucurosi ca am reusit sa facem cam 40 km intr-o zi si cu asa bagaje in spate!
Eram ca si ajunsi, dar nu mai aveam putere, gatul meu era ca cel al unui tambalagiu, aparatul mi se parea de greutatea unei masini de spalat...eram epuizati si mai trebuia sa si traversam cheile ca sa campam pe cealalata parte a cheilor.
Ambalam tot si incercam sa ne dozam fortele sa ajungem neimpiedecati pana dincolo. Aici plin de turisti care mai de care mai lejer imbracati, doar cu aparatul si peturile de suc. Ne miscam incet sa avem grija sa nu intram in balans cu rucsacul si sa cadem tocmai acu la sfarsit.Mergeam 200m ne opream, faceam o pauza si iar continuam.

Mi s-au parut hazlii un grup de tineri de liceu toti imbracati in ultima moda de hip -hop cu bling-blink -uri sau cum s-or numi chestiile alea stralucitoare, adidasi haine largi in care as fi incaput si eu cu rucsac cu tot bascuta pusa precum ciobanii in cap si binenteles cu doza de bere in mana.Se uitau la noi asa cu dispret, noi in echipament montan cu ciucuri peticiti dar abia ne miscam pe pietrele alea, pe cand ei... topaiau precum caprele negre... cu adidasii lor de firma!
Ne oprim la o minicascada unde ne racorim nitel.Un catelus mai docil a inceput sa ne urmeze pe traseu, fara a se apropia de noi!Foarte ciudat individ!Ajungem si in celalalt capat, unde era un panou cu toate informatiile despre aceasta zona...Si de aici iar am intrat in civilizatie, nu mai avea rost sa pozez, pentru ca stiti si dumneavoastra cum arata un balci de toat frumusetea cu galagie, muzica de prin masini.Vine seara si lumea se cam cara spre casa.Ramanem langa un paraias doar noi cu cortu si o familie de batranei cu o Dacie 1300 , s-au pus sa doarma in ea. Din cele spuse de ei a doua zi dimineata cica pe la ora 4 au aparut jmecherii de oras cu gipanele si muzica si urlete ca de... ei asa inteleg petrecerea in natura! Eu la cat am fost de obosit ... putea si Armata a XIV -a sa vina si tot n-o auzeam! A doua zi m-am transformat in devorator de proteine si grasimi si mi-am facut si eu loc printre gratarofilii din zona si-am mancat cat pentru o saptamana!

PS: Cainele respectiv s-a tinut dupa noi si cand am ajuns in civilizatie , in loc sa vina dupa noi sa cerseasca mancare, cum credeam ca va face, a zbughit-o pe cel mai inalt deal din zona si de acolo de sus a stat si-a contemplat exact ca un om batran ce plange dupa vremurile bune din acele zone!Nu l-a sinchisit nici o tentatie de mic ... statea si adulmeca.Foarte ciudat!

Cam asta a fost tura.... o tura frumoasa , dar mult prea istovitoare ca s-o mai fac odata asa incarcat!

Numai bine!