Avand in vedere ca e un traseu nemarcat nu este recomadat turistilor incepatori, iar parcurgerea lui este permisa doar prin eliberarea unui permis de la administratia rezervatiei, deoarece intreg traseul se desfasoara in Rezervatia Stiintifica Pietrosul Rodnei!
Pana pe-aici am cam citat de prin carti si harti.Aia zic ca traseul incepe de la biserica-catedrala din Moisei, dar eu va recomand sa mergeti cu masinuta pana la cantonul silvic de pe Izvorul lui Dragos!Asa am facut noi!L-am salutat de Dragos...izvorul, si apoi ne-am inhamat cu rucsacuri pline de provizii de parca plecam pe o luna.Marcaje nu sunt, dar daca te chiorasti mai bine dai de o cararuta ce serpuieste prin padure.E indicat sa nu te uiti in sus ca ai toate sansele sa te demoralizezi cand te gandesti cat ai de urcat... ochii la cararuie si picioare si ai grija ca ele sa fie ... pe carare; altfel te pricosesti cu o glezna cat o paine (amintirea mea din Padis ).
Traseul l-am facut pe la sfarsitul lui august cand era canicula, dar intrand in padure simteai racoarea naturii... bine..asta am simtit eu doar 30 de minute; caci dupa aia mi s-a incins radiatorul si tot cald imi era, dar macar inspiram un aer curat 100%.
Padurea este destul de deasa si umbroasa...dupa 2-3 ore de mers se ajunge in Preluca Intre Izvoare, o poiana superba unde se afla Casa Laborator, locul in care vom dormi in prima noapte!Pe parcursul urcarii mai dati peste 2 bancute din barne numai bune de odihnit .Iata si Casa Laborator
Si peisajul inconjurator...
Poienita era acoperita de un "lan" de brusturi si mari si lati numa buni de folosit in sitatiile critice... Se vedea ca ne-am departat de oras... era o liniste deplina, perturbata doar de-o pasarica ce-o chinuia talentul!
Se lasa intunericul destul de repede...
Am privit apusu si apoi am intoat prin brusturi pana la cabana unde am avut o pofta de mancare direct proportionala cu greutatea ce-am carat-o in spate..
A doua zi, fara graba ne-am continuat traseul spre varf.Am lasat Cabanuta in urma
si continuam urcarea pana la primul stalp de fier apoi pe o potecuta serpuita pana la lizierii padurii, ocolim o zona mai mocirloasa. Apoi cararea o ia nord-nord-est (dupa spusele hartii) si ajungem la o bifurcatie in zona fiind un alt stalp de fier.Nu o luam spre stanga ci o tinem spre nord.
Aici ar fi Culmea Hotarului , noi continuam sa urcam prin jneperi...
Scapam de ei si ajungem pe Golgota, de aici tinem poteca ce se mai balbaie printre stanci,
deja suntem la inaltime si ne mai uitam spre Casa Laborator care e departe...semn ca totusi am progresat si noi .
Trecem de Zanoagele Mica si Mare, depasim varful Turnu Rosu 2234m si apoi zona superioara a Zanoagei Mari cuprinsa intre piciorul nordic al acestuia si Piciorul Mosului
... astea-s din carte citire..ca noi doar ne bulbuceam ochii la 360 grade si eram furati de peisaj.Vazandu-ne la inaltime pozam tot ce ne inconjura, mai ales ca am prins si o vreme superba ..
Cam la un 1km de noi in rapa, vedem o turma de capre negre, superbe fapturi, dar echipamentul foto nu mi-a permis o calitate mai buna..oricum a fost ceva minunat.Defapt acesta a fost si scopul meu..
Dupa o pauza de foto shooting si gafait pe stanci.. continuam..cu pozele. 
A inceput sa ma doara foarte tare glezna... asa sa-mi aduc aminte sa merg pe unde ma uit si sa ma uit pe unde merg!
Fiind la inaltime nu prea aveam chef sa continui ci mai mult sa privesc in jur... te simti " la inaltime".
Mai puscam o samanta si admiram faimosul oras Borsa!Nu se vad mascatii si nici macaralele de la altitudinea asta!!!!
Dupa ce ne-am chinuit sa urcam un perete de stanca , loc in care mai demult se gasea o scarita de lemn, deja se vedea varful Pietrosu cu steguletul .Am ajuns pe varf, am facut poze cu maimuta si cu vechea statie meteo...
Dupa varf poposim intr-un loc mai retras de vant si mai uploadam ceva conserve...
De aici putem vedea Cabana Meteo...de care voi vorbi la sfarsit!
Lacul Iezer...
Asta pare a semana cu ceva cunoscut... sau ce-o mai ramas din ea !!Varful Pietrosul vazut contre jour (sau cum s-o scrie)!
Coboram panta abrupta si cararea ce serpuieste pana la Izvor , rupti de oboseala , dar multumiti de traseu.
Asta e casuta care ne va oferi caldura si adapost pt ultima noapte pe munte!
Acu-mi incepe monologul.... si carcoteala si indignarea!
Cladirea aia rosie de care va ziceam mai sus este Cabana Meteo unde salasluiesc... meteorologii si meteorlogitele...sau cum s-or numi sotiile meteorlogilor. Acum cativa ani a fost un domn foarte detreaba si politicos; cum am ajuns acolo ne-a oferit gazduire ,pe bani binenteles! dar in seara in care am ajuns era un individ intitulat "Gheata la mal" nu din cauza meseriei lui ci mai mult de la gheata-n paharul de vodka! Noi cand am ajuns in cabanuta deja se intunecase; avand in vedere ca acea cabana era prevazuta cu electricitate dar racordata de la generatorul statiei meteo, ne apropiem de statie cu bani ca sa-l rugam pe meteorolog sa ne porneasca si noua UN BEC pentru 2 ore maxim!
Statea sictirit in pragul usii plictisit, sa fi fost de la mahmureala... nu ne-am dat seama.
La inceput a spus ca n-are benzina desi jumatate de cabana era cu toate luminile pornite, digitv-ul in functiune... i-am spus ca-i platim contravaloarea a 10l de benzina si ceva tuica...doar stiam noi cu ce alcoo... meteorolog stam de vorba!
-NOAPTE BUNA! a spus si ne-a trantit usa-n fata.
Ne-am intors la cabana si am stat la lanternele frontale.Ramasesem fara apa si trebuia sa aducem o galeata in cabana.Stiam ca in curtea statiei meteo este apa asa ca... ne-am dus iar la statie si ne-a intampinat o adevarata doamna de munte.Stand la cativa metri de robinet... am intrebat de unde am putea lua apa.Iar doamna ne-a trimis... la lac; refuzand astfel sa ne dea acces la apa.
Cam asta e ospitalitatea acestui nene meteo-alcoolic si sunt convins ca el nu stia ca noi cunoastem zona si mai ales pe dumnealui.Daca esti pus intr-o asemenea meserie in care vrand nevrand intri in contact cu turisti, care se asteapta de la tine sa le vorbesti politicos sau sa-i refuzi cel putin pe acelasi ton pe care iti sunt adresate rugamintile lor. Eu ma consider un montaniard si cand ma intalnesc cu cineva pe traseu il tratez cu maxim respect pt ca asta ne diferentiaza pe noi montaniarzii de porcus turisticus: respectul fata de natura, respectul intre noi, si ajutorul dat celor care au nevoie.Pe munte esti ca o familie dar care, din pacate,in ultimul timp, are cam multi membrii ce nu-si merita statutul de "oameni ai muntilor".Ne-am luat apa de la lac, am carat apa 500m si ne-am descurcat fara domnul "gheata-n pahar" care ne privea tacticos sau poate vigilent de la fereastra dansului!
In concluzie... merita sa veniti in zona Borsa pentru a urca pe Pietrosul Rodnei 2303m, dar faceti abstractie de oamenii "intelectuali" si multumiti-va cu respectul taranilor din acele locuri!
Peisajele merita tot efortul!
NUMAI BINE!!!!
Un comentariu:
superbe:)
Trimiteți un comentariu