Salamandra de foc...(salamandra salamandra)

Phylum Vertebrata | Clasa Amphibia | Ordinul Urodela | Familia Salamandridae

Corpul greoi, dimensiuni mari, până la 20 cm, ocazional peste.
Corpul este robust, masiv şi îndesat, cu coada mai scurtă decât corpul, cilindrică, lipsită de muchii.

Capul este romboidal, turtit dorso-ventral, cu lăţimea mai mare decât lungimea. Ochii mari, proeminenţi, cu iris cafeniu întunecat aproape negru.
Picioare scurte şi puternice, cu degete uşor lăţite. Deschiderea cloacală longitudinală cu buzele mai umflate la mascul decât la femelă. Pliul gâtului clar distinct. Pielea netedă, uneori cu peri per partea dorsală şi şanţuri verticale pe laturile capului ("şanţuri costale"). Paratoidele mari, distincte.
Dintre varietăţile de culoare distingem S.s. var. taeniata, cu pete mari, galbene sau portocalii pe spate, în două rânduri mai mult sau mai puţin complete în formă de dungi longitudinale; S.s. var. taeniata f. bunneli, cu spatele negricios, cu dungi galbene şters, înguste, pe alocuri întrerupte de galben-albicios; laturile cu nuanţă cafenie, abdomenul cenuşiu-cafeniu şters; S.s. var. coccinea, cu pete neregulate roşii-miniu. Pentru ţara noastră s-a descris şi ssp. S.s. carphaticha, care se distinge de specia tip prin capul turtit, mai mult lung decât lat (atât la masculi, cât şi la femele), botul aproape rotund. Se citează cazuri rare de albinism. Coloritul este de avertizare, animalele eliminând în caz de pericol o secreţie toxică.
Puii au branhii externe scurte şi ramnificate, au picioare şi o creastă dorsală în prelungirea membranei codale. Sunt cenuşii sau roşcaţi, cu reflexe metalice verzui sau aurii şi cu pete cafenii dispuse neregulat; abdomenul albicios spre portocaliu. La eclozare larva măsoară 20-30 mm, iar după 3 - 4 luni ating lungimea totală de 55 - 65 mm, pierd branhiile şi capătă o coloraţie nouă, cu pete galbene; din acest moment părăsesc apa, devin tereştrii, iar după 4 ani sunt capabili de reproducere.
Specie strict terestră. Este un animal nocturn şi crepuscular. Pe timp secetos se întâlneşte foarte rar. Iernează pe sub tufe de ierburi, în muşchi, pe sub pietre. în pofida aspectului greoi, se poate deplasa foarte repede când este ameninţată.
Reproducerea din primăvară până în vară; acuplarea pe uscat; femela depune puii (10 - 24, rar 50 - 70) în apă, din aprilie până în iunie, înveliţi într-o membrană subţire şi transparentă, care crapă în apă îndată după pontă. Ponta se poate depune şi în mai multe etape, pe parcursul a câtorva săptămâni.
În captivitate se acomodează uşor, trăind până la 25 de ani. Specia este vulnerabilă, fiind afectată în principal de distrugerea habitatelor naturale.
La noi, specia trăieşte prin pădurile de foioase întunecate şi umede din zona dealurilor subcarpatice, de la 200 m până la limita golului alpin. Lipseşte din zonele cu teren nisipos. Este caracteristică pădurilor de fag, deşi nu se limitează doar la acestea. Specie strict terestră, poate fi întâlnită la distanţă faţă de apă, deşi nu suportă uscăciunea. Larvele pot fi găsite atât în ape stătătoare cât şi în ape curgătoare, prezente frecvent în izvoarele amenajate pentru animale şi chiar în fântânile puţin adânci.
Răspândită aproape în toată Europa, cu excepţia Marii Britanii, Scandinaviei şi Danemarcei. Prezentă doar la limita vestică a fostei Uniuni Sovietice. Prezentă de asemenea în Asia Mică până în Israel şi în Nordul Africii.
(text preluat de pe www.animalia.go.ro )