Rododendronii de pe Pietrosul Rodnei!

Vreme urata!... cam peste tot!Meteorologii nostrii ne ametesc cu atatea coduri de parca vremea ar fi un semafor.Pregatisem viitorul weekend pentru o plimbare in Muntii Rodnei la Borsa... pe Pietrosul, pentru ca in acea perioada apar rododendronii sau bujorii de munte, a caror viata este destul de scurta.
Iaca ce zice wikipedia: Rhododendron L., (Trandafir de munte, Bujor de munte, Azalee) este un gen de plante orginar din estul Asiei. Face parte din familia Ericaceae şi cuprinde aproximativ 1000 specii de arbori şi arbuşti.
Vrem sa mergem cu cortul, dar la cum era vremea la TV, vorbim totusi sa ne putem caza la o cabanuta.
Cu o seara inainte priveam pe geam cu toarna cu galeata si ne gandeam daca dimineata chiar va fi vreme frumoasa(oricum eram pregatiti pana-n sosete cu impermeabile).
Vine si dimineata cu pricina, trebuia sa mai ajunga un amic dar din motive technice (a crapat talpa bocancului) a renuntat; asa ca suntem dusi cu Jeep-ul atat cat s-a putut, econimisind o buna parte din mersul pe jos, inutil, printre casele borsene.
Spre norocul nostru vremea era tocmai buna, nici prea mult soare si nici ploaie, astfel ca dupa ce am transpirat precum Cotabita timp de 2 ore ne apropiam de padurea de puiet, unde fiind si ceva altitudine, apareau primele palcuri de rododendroni a carui miros, amestecat cu cel de conifer tanar... pur si simplu te ameteau si te facea sa lenevesti cu nasul prin floricele.Dupa nici 500m ajungem la statia Meteo, langa care era si cabanuta in care trebuia sa ne cazam.Ajunsi langa cabanuta intalnim un grup de 5 montaniarzi de la Iasi cu care socializam repede. Nea' Costel si Claudiu cu baietelul lui nu zabovesc mult cu noi si pleaca pe un traseu mai deosebit conceput de ei!
Eu gafaind precum mocanita de pe Vaser imi parchez sasiul pe un bolovan si ma pun pe mancat, gandindu-ma cum as putea sa trag un pui de somn. Dar cu un ochi tot ma uit dupa palcurile roz de rododendroni care "patau"versantii si crestele Pietrosului.
Dupa o ora de pauza o luam si noi incetisor spre lacul Iezer... urmarind cursul raului ce se formeaza din lac...Oriunde iti intorci capul... dor floricele roz, care parca nu prea au ce cauta intr-un peisaj de altitudine unde poti sa mai vezi pe ici pe colo palcuri de zapada...Am ajuns si la Iezer...
Aici ma mai intind nitel si ma holbez la tot ce e in jur... merita fiecare efort facut... si e multa liniste!
Lasam lacul in urma si urcam serpuind spre varf, defapt ne cam bagam in nori...Sau norii se luau dupa noi!
Din ce in ce mai multe flori... si din ce in ce mai multa pofta de hodina...Asa ca "patriotism" ma gandesc ca observati forma lacului Iezer..

Si iar pe cararuie...
Iar in urma noastra un puiut avea chef de socializare...Privind in sus... ti se pare ca nu mai e mult
... numai ti se pareM-a lovit nitel si setea... dar nu-i stres... Mi-am pastrat apa din bidon si-am baut de la sursa...
... foarte buna... proaspat plouata!Odata ajunsi pe varf, dupa o pauza de masa destul de scurta mi-am impachetat tot echipamentul si-am luat-o la vale ca se anunta o ploaie cu melodii... la ce tunete veneau dinspre Bistrita! La coborare ne-am mai italnit cu un grup de 7 persoane care dupa scrut timp s-au intors si ei...
La intoarcere impreuna cu noii nostri prieteni ieseni ne-am pus pe mesterit poze cu '' tenta artistica '' Dupa ce-a apus soare ne-am intors la cabanuta unde am folosit din plin '' inlocuitorul de frontala" al lui Nea Costel (una din cele mai bune inventii probate pe munte)... si-am dormit!..Foarte bine!
Asa ca o concluzie... merita din plin sa vi pe Pietrosul in perioada rododendronilor si ma bucur mult c-am prins perioada propice.De asemenea ma bucur ca am reusit sa ma intalnesc cu adevarati oameni de munte( de absolut toate varstele) care respecta natura si munca semenilor. A fost o tura in care nu am avut nimic de obiectat nimanui... m-am simtit minunat si mi-am facut noi prieteni cu care sper sa tin legatura...

Cam asta a fost tot.... merg la somn!
NUMAI BINE!