Mansatirea Moisei... la poalele Pietrosului !

Acu asa pentru inceput sa fac nitica educatie culturala copiind niste informatii de pe wikipedia referitoare la aceasta zona...
Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun.
Se amintește de o episcopie a a Maramureșului cu reședința la Moisei între anii 1391-1734, consemnându-se, la 1637, episcopul Dumitru Pop. Moiseiul a fost trecut la uniație în anul 1780.
Mănăstirea Moisei este atestată de la anul 1599, an în care s-a ridicat biserica de lemn, fiind târnosită mai târziu, în 1672, de Mitropolitul Sava Brancovici, și închinată Mănăstirii Putna pentru aproape 200 de ani. Pictura din interior s-a făcut la 1699, iar cea de pe iconostas în 1792, fiind scrisă cu litere chirilice. Mănăstirea mai are patru icoane cu pictura pe lemn din secolul al XVIII-lea. Biserica cea mare a fost construită la 1910, din piatră. Aici a fost unul din ultimele centre de rezistență a ortodoxiei maramureșene, Mănăstirea Moisei supraviețuind ca metoc al Mănăstirii Putna până spre anul 1900.
Pe 14 octombrie 1944 a avut loc Masacrul din Moisei, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești în Transilvania de Nord.
În toamna anului 1948 călugării greco-catolici de la Mănăstirea Moisei, împreună cu starețul Lucian Pop, au fost arestați. În locul lor a fost instalat un călugăr ortodox, mănăstirea căpătând statut de parohie. În prezent, mănăstirea este revendicată de Episcopia Greco-Catolică a Maramureșului.
Biserica din centrul comunei este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). În anul 1964, a fost zugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului Mihai Oprișan. După venirea preotului Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a fost târnosită de Prea Sfinția Sa Teofil, Episcopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire. În anul 1974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureșeană la intrarea în biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean și de dulgherul Vasile Tomoiagă.

Cam atata cu istoria locului... revenind la Manastire, prima data cand am trecut peacolo a fost prin aprilie si cand domnea o liniste deplina...

La asta ma holbam pe dealul vecin... Acum am sa va arat cum arata manastirea in perioada de liniste cand nu este nici o sarbatoare...

Aceasta mica bisericuta de lemn sta la baza acestei manastiri... bisericuta de care vorbisem mai sus. Ce mi-a placut mult in acea zona este pata mica alba ce se vede in spate...

 Acum si varianta mai panoramica...

Si o varianta mai "apropiata"...

 Acesta este varful Pietrosul Rodnei ... incaruntit primavara.
De Sf. Maria adica 15august, manastirea a fost in sarbatoare fiind asaltata de mii de credinciosi.
Politia din zona a avut inspirataia ca sa interzica accesul masinilor pe drumul ce urca spre manastire, fiind perimsa trecerea doar "cu buletinul"adica sa dovedesti ca ai casa in acea zona.Temerarii care reuseau sa scape de filtul politiei isi bucurau ambreajul urcand cu 5km/ora printre multimea de credinciosi. Acum ceva specific oricarei sarbatori de pe la noi ... tarabagii cu fel de fel de minunatii: de la pistoale mitraliera cu bile pana la "coliere " de turta dulce si rarisime lucruri traditionale pana la nelipsitii mici si bere in ritmuri credincioase de manele, binenteles asezonati cu cersetori din 50 in 50 m... care iti dedicau rugaciuni.Din fericire in apropierea manastirii era interzis acest tip de marketing, disparand atfel peisajul tuciuriu.

 Nu era mai mult de ora 10 si soare dogorea puternic fiind cel putin 35 grade la umbra, iar multa lumea purta portul traditional...
Acel camp din jurul bisericii acum era plin de credinciosi mai mult sau mai putin imbracati in haine populare.

Nu merg eu prea mult pe la biserica (din pacate) dar aici chiar am vazut oameni care chiar se roaga... si nu fac asta doar de decor ... oameni necajiti care ( si nu cred ca gresesc)  isi pun ultima lor speranta in credinta si in ajutorul celui de sus!

 Desi sunt convins ca slujba a fost una deosebita, eu am fost mai mult atras de frumusetea portului popular si cat de bine le sta cu aceste costume:

In toata multimea era si un calugar, care nu s-a clintit cat a durat slujba si a stat in acea arsita fara sa dea semne de oboseala...

s-a rugat si s-a tot rugat..

 Dar oare pentru cine? Pentru noi pacatosii de rand, cei care nici nu-i bagam in seama pe strada sau cei care radem de ei cand ii vedem pe la colt de strada acceptand donatii (ca sa nu zic cersesc) pentru a putea finaliza constructia vreunui lacas, in timp ce "boss-ii " lor se plimba cu jeepuri al caror consum pe ora e cam cat strange bietul calugar intr-o zi. De ce exista o asa mare diferenta intre ei?

 Nu toti ar trebui sa fie slujitorii Domnului?Ba da, doar ca unii sunt amarati si altii preafericiti, prea-inalti, prea-sfinti, prea... si iar prea...
Apropo.. sa nu va imaginati ca ultimul slujitor postat sta in soare.. nuuu el sta in foisor la umbra alaturi de altii, alaturi de municipalitate si binenteles de oamenii politici care au  venit sa se afiseze cu credinciosii... ca doar reprezinta oamenii de rand... cica!
 Dar babuta tot la necazurile ei se gandeste.

 Iar coconii zonei iti poarta mandrii hainutele... e drept ca se simt influentele occidentului si in incaltaminte:

Dar tot e frumos...

Slujba este finalizata prin cantece aduse Sf. Fecioare de cate grupuri de credinciosi de toate varstele (ce reprezinta cate o biserica de prin acele locuri) ce inconjoara intregul lacas de cult!

 Odata inconjurata biserica grupurile se retrag si asftel slujba ia sfarsit, iar oamenii merg spre casele lor...

 Unii au mai apelat si la acest gen... cu asa caldura.. mai greu!
Cam asta a fost sarbatoarea Sf. Maria la manastirea de la Moisei, merita venit daca va place portul popular si obiceiurile zonei...

 Va pup din mers!
Numai bine!