Spre...Cetatea Coltesti

M-am intors la o tura scurta prin zona Rimetea - Coltesti ... sa profitam asa in ultimul moment de pastelurile toamnei.
Cu o zi inainte incep sa dau telefoane pe la Pensiunile agroturistice din zona Rimetea, unde majoritatea spuneau ca au locurile ocupate.Gasesc intr-un sfarsit o doamna amabila si ne tocmim la o cazare convenabila (8 euro/persoana).Pornim sambata dimineata... un drum de aproximativ 60 km.Totul e ok pana la iesirea din Turda unde, fiind intersectati de autostrada lui Bocusor, pierdem imbarligatura spre localitatea Mihai Viteazu ( acea portiune era cam la aproximativ 3 cm inafara hartii ce-o aveam) si imi dau seama ca am trecut si de ulita spre Moldovenesti, motiv pt care decidem sa ne intoarcem si sa facem ca orice turist... sa "intrebam un prieten".
Revenim iar si din nou, deci incaodata, la zona unde se muncea de zor pt autostrada si incerc sa intreb un nene semafor ce statea cu paleta cu partea rosie spre noi facandu-ne semn sa mergem.Cand sa vorbim cu el ... supriza... nu stie romaneste... dar nici maghiara.... cred ca era turc...la propriu .Incercam la al doilea...aceeasi bucurie.. plop si dansu.Renuntam si apelam la ghepeseu de pe telefon care spre surprinderea mea ne-a scos din incurcatura si ne-a adus pe drumul cel bun.Bun la figurat ca doar gropile fac parte din peisaj.
Pe harta apare localitatea Buru...acolo tre sa facem la stanga... doar ca pe harta acea stanga aparea in sat, iar in realitatea era inaintea satului... ne-am dat seama repede... dupa ce s-a terminat satu.Nefiind semnal telefonu'meu si-a dat duhu ramanand sagetica GPS-ului proptita intr-o curba.

Am facut pauza de-un orizont ...

 ... Si ne continuam drumul celor 9 km de gropi pamant si .... voie buna!
Ajungem in Rimetea unde ne si cazam ( povestioara ce va fi detaliata cu alta ocazie).
Fiind deja trecut de amiaza ne grabim spre Coltesti ... spre cetate!
Cautand pe wikipedia am sa las cateva date.... pt "cunoscatori"

Cetatea Colțești (Cetatea Trascăului, în maghiară Torockóvár), situată la vest de satul Colțești (în maghiară Torockószentgyörgy, în germană Sankt Georgen) și la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea (în maghiară Torockó, în germană Eisenburg), județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colțești, ca cetate locuibilă și cetate de refugiu.

Istoric

A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Rimetea și Colțești. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII ^[1].
În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja.
Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) in cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți).
Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.

 Ceva harti...

 Ultima schema parca ar fi plan de evacuare in caz de incendiu... oricum a mai ramas foarte putin!

Parcam masina aproape de baza dealului, vremea era superba... o zi de toamna "ca la carte"!

Incep sa pozez cam tot ce vad...

Si am ce vedea... O zona superba cu peisaje ca-n povesti, cu oameni harnici si scumpi la vedere... eram cam singurei!.... deocamdata!

Ne luam sarsamurile-n carca si purcedem, defapt nu prea stiam pe unde s-o luam .. la inceput!

 Gasim drumul dinspre sud-vest (sper ca am tinut bine busola) si tinem drumul, admirand deocamdata de jos colosul de piatra peste care au trecut sute de ani...

Ne ajung din urma un grup de tursiti ce urca tintit spre cetatea, fara a zabovi prea mult pe traseu.

Mai privim si imprejurimile ...asteptand sa cam dispara omusorii!

 Sub acest turn luam o mica gustare, in timp ce grupul  pleaca.

 Iar e liniste si putem sa stam acolo sa privim intreaga mosie asa cum o priveau nobilii acum 300-400 de ani.

Superba zona...

 Se putea vedea in toata splendoarea ei si Piatra Secuiului...

un fel de martor la toata istoria care s-a scurs printre aceste ziduri!

 A aparut si un furnicar de copchii, care numai dorinta de cunoastere sau de a admira peisaj naveau.Chioteau si tipau domnitele de parca au venit tatarii la.... furat!

Ce sa-i faci!... hormoneii astia! Luati ca din curtea scolii cu blugi, adidasi si posetutze... in mintiuca mea bolnava parca si vedeam vre-un tzamburush d'asta cum o ia la vale... Bine ca n-a fost asa!

 In final postez niste imagini facute de pe Piatra Secuiului cu satul Costesti si ceteatea!

 Asa ca...trebuie sa ne retragem ...oricum in 15 minute apunea si soarele...
In drum spre casa oprim pe la alimentara satului unde produsele erau ca pe vremea lui Plumbuitu'adica ... nu prea.Am vrut sa luam si paine dar... nu mai este.. si nici in alta parte nu sunt sanse...doar poate in localitatea vecina...

Si-am plecat!

 

NUMAI BINE!!