Mi s-a parut foarte ciudat faptul ca inainte sa venim am cautat cazare la mai multe pensiuni, iar toate imi spuneau ca deja au locurile ocupate, iar la ora 7 seara satul era ca si parasit.Abia ici colo cate o luminita anemica la o fereastra... liniste... multa liniste.. si nici tipenie de turisti.Alimentara satului era inchisa pentru ca vanzatoarea plecase la o nunta.Peste drum alt ABC unde nu era paine. Mai ramasese un singur magazin la care puteam gasi pretiosul aliment... magazin situat in capatul satului, deci la 2 min de centru'.Acolo in bezna stateau parca resemnati caii de la 2 carute, iar stapanii lor oprisera la PECO sa-si faca plinul cu ceva tarie inainte de culcare. In spatele birtului obosit era si alimentara...cu acelasi patron si clar..acelasi barman... Aveau paine!
Ne intoarcem voiosi..acasa!Acolo curtea era deja plina de ceilalti turisti care au venit sa se petreaca traditional!
Dupa o masa copioasa, ne-am pus sa ne culcam mai devreme, pentru ca daca vrem sa prindem rasaritul sus, va trebui sa plecam la 5.30 dimineata.Noi am vrut sa dormim dar cei de sub noi erau in toiul chefului, si-au mai chiuit, si-au cantat precum porcul la taiere... eu am adormit, dar altii nu au reusit decat in miezul noptii.
La ora 5 ne trezim care cum putem, mai incercanati si mai nervosi pe vecinii nostrii "turisti de betie"!
Pasim incet cu frontalele pe bezna spre poteca... din cand in cand ma mai opresc cu pretextul ca "admir peisajul" defapt picioarele mai dormeau inca... Ne obisnuim cu intunericul si ghicim poteca ce duce pieptis spre varf. La fiecare popas le mai facem dedicatie vecinilor nostrii petrecareti si le uram numai bine si carne-n frigider..
In jur de ora 7.20 incepe sa se crape de ziua, iar noi aveam inca 100 m pana la varf. Am ajuns la fix.
Ne punem pe pozat, pandind soarele ce se chinuia sa iasa la orizomt!
Panoramele locului iti bucura ochii si te fac sa ramai "ca la dentist", urmarind linia orizontului la 360 grade.
Fiind abrupta zona am renuntat la aparat pana la baza crestei...
Plimbarea noastra ne-a dus pana aproape de satul Coltesti avand destui km pana in Rimetea.
O luam incetisor printre capite si vacute spre drumul pe care am urcat!
  | |
| Coordonate: Coordonate: 46°27′13″N 23°34′02″E / 46.45361, 23.56722 | |
|---|---|
| Țară | România |
| Județ | Alba |
| Statut | Centru de comună |
| Atestare | 1257 |
| Sate componente | Rimetea, Colțești |
| Guvernare | |
| - Primar | Francisc Szőcs (UDMR, ales) |
| Suprafață | |
| - Total | 57,37 km² |
| Altitudine | 678 m.d.m. |
| Populație (2009) | |
| - Total | 1.806 locuitori |
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poștal | 517610 |
| Prefix telefonic | +40 x58 [1] |
Comuna se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru și este așezată la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m). Denumirea stâncii provine de la faptul că în secolul XIII secuii au salvat satul de asediul tătarilor.
Istoric
Dar, încă din vremea romană (106-274 d.C.), zona era populată (s-au gasit monezi romane din timpul împăraților Antoninus Pius si Maximinus Thrax) datorită minelor de fier de aici (urmele câtorva mine s-au păstrat până astăzi; între timp zăcămintele de fier au fost epuizate). O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. Totodată Torockó (Rimetea) era unul dintre centrele culturale ale Ardealului.În jurul anilor 1870, după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice zonei, care au fost frumos întreținute. Stilul arhitectonic al clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate monumente de arhitectură.
Fortificația (epoca Laténe) și cetatea (epoca medievală) din punctul “Piatra Secuiului” sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.[3]
Demografie
Populația comunei Rimetea are rădăcini secuiești, austriece (din zona Eisenwurzen) și germane, care a venit la lucru la minele de fier din jur. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:| Recensământul | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Maghiari | Germani | Alte etnii | |||
| 1850 | 2.560 | 61 | 2.264 | - | 235 | |||
| 1920 | 2.498 | 104 | 2.381 | 7 | 6 | |||
| 1966 | 1.840 | 210 | 1.629 | - | 1 | |||
| 2002 | 1.213 | 145 | 1.059 | 1 | 8 | |||
Obiective turistice
- Cetatea Colțești
- Un spectacol original al comunei este și asa-numitul „farsang cu măști”, la sfârșitul iernii.
- În anul 1952 s-a deschis un Muzeu de Etnografie (cu ajutorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca și al unor cercetători etnografi de la Universitatea din Cluj-Napoca). Colecția de obiecte existentă aici reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. Odinioară, produsele obținute aici erau vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin.
Date economice
- În comună funcționează un centru de colectare a laptelui și o moară.
- Localitatea Rimetea atrage anual o mulțime de turiști din țară sau de peste hotare (îndeosebi din Ungaria). Situl rural Rimetea (sec.XVIII-XIX) este înscris pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba.[3]
Numai bine!
3 comentarii:
fara cuvinte ...
fain rasarit! pacat de "petrecareti" :(
bine documentat :)
Trimiteți un comentariu