1 Decembrie 2010..... schimbarea garzii

Desi pana acum n-am avut ocazia sa fiu partas la evenimentele zilei nationale, anul asta mi-am facut "rezervare" la un bun prieten din Alba.
     Asa ca.... de 1 decembrie 2010 m-am prezentat la Alba Iulia sa fiu partas la marea sarbatoare nationala! E drept ca nu prea mi-am facut temele pentru excursia asta, m-am uitat doar pe meteo, unde am vazut doar lucruri bune... ploaie din belsug. Odata ajuns in Alba, aflu si eu cu tristete ca helicoptere, tanculete, tunuri sau macar ceva amfibiutze, n-am sa vad anu asta prin oras... doar la cetate va fi schimbul garzii si salve de tun.
Cu un ochi la beltile de afara si cu unu pe aparat, ajung la concluzia ca n-are rost sa ma car in oras cu tot rucsacul, ci-mi ajunge doar un obiectiv, mai ales ca la ce ploaie era nu prea puteam sa le schimb.Trag 2 pungi cu lipici peste parasolar si-am inventat nikon waterproof... gluga pe mecla... si hai in oras la marea adunare!
Ne apropiem de zona evenimentului... aici numarul steagurilor creste...

 Un Mos Craciun ratacit, paseste agale in ploaie.... seamana cu un mos al vremurilor noastre: fara sanie ca i-au luat-o aia de la leasing, sacu' mic.. cu 25%, si tot plouat.... la fel ca sistemul nostru!

 Ma simt protejat... Politia plouata si zgribulita ... ne vegheaza veshnic, pururi si non stop.

 Apar si tarabele la care lumea se inghesuie mai mult curiosi decat dornici de cumparaturi.Fug si eu la un stand si ma echipez cu un fular tricolor...macar atat!

      Odata iesit, inafara de steguletele de pe stalpi nu simt cu nimic o mare sarbatoare... dar specific oricarei sarbatori romanesti... atmosfera de balci e nelipsita si aici.
Mergem spre intrarea in santurile cetatii...

Ploaia mocaneasca e chiar enervanta... evitam beltile si mai dam cu mana pe haine sa se scurga apa...
Nu puteam sa nu observ in fata mea un patriot cu stegulet...

....si mai ales sigla de pe "treling". Acum sa fiu carcotas as putea trage concluzii referitor la dimensiuni... cat de mare e "valoarea si stilul" siglei de firma a posesorului comparativ cu steguletul ce-l tine in mana...Cam asa e si cultura la noi... cu barbati dashtepti si cu valoare de le mor toti dushmanii!!!!!
Lasam prezentul deoparte si revenim la trecut, admirand zidurile cetatii, frumos renovate si santurile pavate ...

    Apare si un strajer care la vedera aparatului ia o postura foarte serioasa si-si continua patrularea cu un aer foarte dur si serios..

La vreo 300m vad ceva mai multa lume adunata buluc.... in instinctul turmei, alerg si eu...

Acolo erau un fel de grajduri unde niste cavaleri calare pe niste cai superbi stateau pe post de "maimuta la mare" pentru niste domnisoare care doreau mortis sa se pozeze cu fundu' cailor in pozitii care mai de care mai provocatoare ... cele specifice siteurilor de socializare.

Scapa bietele animale de chin doar la aparitia zgomotului de tobe... semn ca incepe defilarea garzii...

De aici a inceput adevaratul spectacol... ritmicitatea tobelor si cadenta strajerilor te face sa te simti intr-un alt secol... asta pana cand iti socate cineva ochii cu superbengoasele telefoane mobile...care toate filmeaza..deci toti sunt mici reporteri proteve.
Incepe si miscarea pentru mine... alergam de colo colo precum mustele pe ...marmelada...trebuia sa incerc cumva sa pozez si fara papuseii care se puneau in fata garzii sa pozeze precut Catalin Radu-Tanase in direct... sau sa incerc sa prind acei cai superbi fara a prinde in cadru si cate-o duduie ce se baga printre ei sa fie pozata....

Pacat ca n-a prins Facebookul vreo poza cu vreo tuta calcata de cai.
Bietii calareti politicosi degeaba le rugau pe donsoare sa nu se apropie de cai... ele tot nu pricepeau si inafara de chicoteli si gemete de placere (nebanuite chiar...) se faceau surde...sau poate chiar erau... bietii parinti!!

Garda se indreapta spre poarta unde un alt strajer ii astepta (din pacate nu stiu cu detalii intreg sirul evenimenului... prietenul meu mi-a spus cam ce se intampla...dar neuronul meu cam intrase la apa).

Acum incepe ceremonialu de schimbare a garzii.... schimbare ce se face pe o portiune de cativa metrii patrati, fiind inconjurati de toata lumea care stateau claie peste gramada, cu umbrele, plase si copii mici...deci cadre sau imagini elocvente....cam greu...

De aici se continua marsul spre poarta urmatoare a cetatii...Deci continui slalomul printre omusori si umbrelute care cam toate-mi erau pe la nivelul dintilor..

Medievalul s-a intalnit cu modernismul, asfel strajerii trec pe langa strajerii cei noi...jandarmii, care-i privesc incantati si poate si linistiti caci la cata lume era acolo....sigur nu prea aveau ce face...
Se ajunge si la cealalta poarta, dar uitandu-ma la ceas imi dau seama ca daca aici n-am rezolvat mare lucru, macar la salvele de tun sa am  o pozitie prielnica; motiv pentru care merg spre un balcon de observare de unde se vad tunurile excelent...

In asteptarea strajerilor.... ma holbez prin vecini si peste sant se vede esafodul...unde nu se vedea nici o duduie dornica sa se pozeze cu streangul...

Dupa cam 20 de min de asteptat aud de la un tip ca defapt nu vor mai fi salve de tun pentru ca nu le-a venit munitia... deci...stam in ploaie degeaba...
Ma mai uit odata la tunurile cu pricina...

zic ceva de dulce organizatorilor...si uzi purcedem spre alte obiective turistice locale...
Mergem la muzeu unde erau expuse documente de'ale unirii, drapele din acea perioada, brusc apare un val de copiasi cu invatatoarele dupa ei.... facem o tura de muzeu, aparatul avand lentilele aburite... l-am lasat in pace..
Mergand pe strada dam de o mana de soldati...de alte vremuri...

 Baietii erau pe faza si vazandu-ma m-au somat rapid...asa de rapid incat mi-a lesinat acumulatorul de frica, iar pana cand l-am schimbat si-au incarcat armele si m-au ochit...

I-am ochit si eu... recunosc nitel emotionat si surprins placut de gestul acestor soldati. Parca m-am mai trezit din starea aia de frig si umezeala...Ii salut si imi continui drumul spre catedrala catolica.
Odata ajunsi inauntru....frig...dar macar uscat.Mergem la mormuntul lui Iancu de Hunedoara care era cam plin de mazgalituri si de nume gen "gogu was here" .... trist..
Mergem si in catedrala ortodoxa unde aglomeratie cat incape... galagie... Un putzoi de liceu vorbea in biserica ca pe stadion, si radea cretinoid.Degeaba ii fac semn sa taca.... anencefalicul nu raspunde la stimuli si-si continua ciripitul...La iesire din biserica doua dudui se binoclau la tavan si excalau plin de sinceritate: Oauuuuu ce MISTOOO!!!!
Asta a ajuns isoria si cultra...o chestie misto!
Cam asta a fost plimbarica de 3 ore in ploaie cu hainele ude si aparatul aburit...
Sunt placut surprins de restaurarile din zona, doar ca organizarea e specific romaneasca.Alba Iulia de la un capat la altul este toata istorie si ti-ar trebui zile intregi sa vizitezi si sa te informezi de tot ce este acolo.... deci va exista cu siguranta un ...VA URMA!
Asta referitor la trecut.... cu prezentul... inghitim in sec, si putem doar sa aruncam vina pe televizor.El are o mare vina ca societatea tanara la pre si post -pubertate si-a ales  exemple de urmat din randul tiganilor ce-si flutura ostentativ banii si masinile sau panaramele siliconate ce-si etaleaza cretinismul in emisiuni la ore de maxima audienta...
Asta semanam ... asta culegem!
Cum bine zicea un mare marinar, idol la juma' de Romanie, la cateva ore dupa alegeri..

V-AM CIURUIT!!!

Chiar....m-au ciuruit!


LA MULTI ANI ROMANIA!!!! .....cu bune si rele!