Cin' se scoala de dimineata....

E sambata, si e 3.45 dimineata! Dau cu capu-n coltul canapelei si asa buimac ma uit la ceas. Nu-s nici pe canapeaua cluburilor kynky ametit de frumusetile locale mai mult sau mai putin ambalate/imbuteliate.Ma uit la haine... nici alea nu-s cu PUTA MADRE sau ARMANI pe care musai scrie "original" sau FBI, e doar pijamaua mea... si aia vargata! Deci in concluzie nici de data asta n-am fo' la disco sambata seara, si nici nu ma intorceam de la vreun club asa cum e moda la astia mai cooli. La ora la care frumuseii veneau la nani, eu ma gateam sa ies la plimbare!
In loc de pantofii cu lac mi-am luat bocancii, stroboscopul l-am inlocuit cu frontala, hainele cu sclipici le-am dat pe o haina de lana ... si aia de la "imbraca-ma frumos" iar ochelarii de soare pt intuneric ... i-am lasat acasa.Coctailul era pregatit: "martini" de menta cu zacusca de vinete, uoua fierte, ceva salam si suc de portocale si binenteles slanina porcina cu ceapa de Sufalau' !
Si-am plecat!
Impreuna cu un Zsolt, ne-am prezentat de urgenta la Cabana Poiana Soarelui de la baza mijlocului Ignisului, de unde am facut o mocirlita stereo pe drumul spre varf. Inafara ca era bezna,cantau cucuvelele, calcai prin belti, iti era somn si putina foame, in rest era destul de placut. Temperatura peste zero grade, aburii ieseau din lana si ma condensam precum o sticla de bere! Mergeam la disco-party-club asa ca merita efortul! Dupa vreo 2 ore de plimbare sub clar de led incepe sa se crape de ziua, exact cand ieseam din padure si ne apropiam de varf.
Privim inapoi si vedem cum padurea este cuprinsa de un nor dand impresia unui mare incendiu...Undeva in spate se poate vedea Creasta Cocosului .....si ne punem poze!Un rasarit ce merita efortul!
Umblam pe ici pe colo sa prindem ipostaze cat mai dinamice.Desi mi-am carat trepiedul de 2kg nu l-am putut folosi mai deloc, si m-a luat si o sete teribila... asa ca m-am pus pe spart gheata si sa ma alimentez!Si ne-am pus iar pe poze...
La fel de repede cum au aparut asa de repede norii s-au si ascuns lasand un cer senin...
... senin cam 10 minute, ca privind in jos ...Poposim langa un izvor dezghetat unde ne facem plinul cu mancarurile din dotare...Eram in plin nori si nu mai era nici o sansa sa se insenineze aici , asa ca bajbaim spre drum si de acolo sa o luam spre relee!
Iata si releul!Si norii iar dispar si tot asa s-a jucat natura cu peisajele cam 2 ore..Cateva panorame
si iar vizibilitatea dispare
Mai facem o ultima pauza de masa privind un grup de "flacai " ce se lafaie prin palcurile de nori...La intoarcere trecem pe langa o casuta care pare ca rezistat dupa cohorta de tigani culegatori de afine salbatice care-si fac vara-toamna aici, lasand gunoaie dupa ei.Nu sunt rasist dar parca prea multa mizerie ramane oriunde trec asemene vietati bipede...Cam asta a o fost plimbarea de duminica, revenim la drumul serpuit care ne baga-n mocirla respectiv padure...


NUMAI BINE!!

Apus pe Feleac...

Spre Tibles...

Cica era-ntr-o sambata... ploua marunt! Marunt as fi vrut eu; desi eram in plin noiembrie ploua cu bulbuci ca vara de duduiau burlanele casei.Este stabilita o miniexcursie pe Tibles, organizata de clubul Opaitul Rodnei din Baia Mare, fara a se lua in vedere conditiile meteo.Speram ca daca la noi ploua, acolo sus sa ninga!Asta ramanea de vazut, banuit, si probat la locul cu pricina.
Ne trezim la ora 4.50 dimineata ca la ora 6 sa fiu prezent trup si rucsac la locul de plecare.Ploaia nu incetase, era mai mocaneasca dar tot enervanta.Neuronul meu vedea la cota 1800 zapada, motiv pt care mi-am luat haine groase, sa intampin zapada imensa de pe culmi.Mi-am luat si cortul cu mine, nu ca mi-ar place sa car ca un catar, dar ma gandeam ca refugiul ala nu o sa fie prea primitor.
La 6 fix este plecarea, ploaia parca incetase.Trecem prin Targul Lapus apoi Grosii Tiblesului si ne oprim langa o Pensiune.Acolo se transforma si drumul dintr-unul rutier in unul forestier.
Avand in vedere frica si ura mea pentru ploaie, nu am scos aparatul, deci nu-s poze.Fiind cam 20 de montaniarzi drumul a fost lejer, iar kilometrii se parcugeau usor... asta pana cand tesutul meu adipos a inceput sa se faca prezent, iar oboseala si dorinta de a face nani ca un prunc pe marginea drumului crestea de la un pas la altul.Vazand ca ceilalti pot, am mai indurat si eu , mai irascibil ca ba picura, ba era prea cald.
Ajungem la vestitele serpentine care par si sunt un calvar pentru unu ce cara 25 kg in spate; dar o facem si pe asta.Cand am ajuns sus s-a mai calmat si vremea sau radiatorul meu scotea aburi prin fiecare por.De aici si pozele
Ocolim stana si o luam pe margine pana ajungem intr-o ultima padure, unde se afla si refugiul unde ne vom caza la noapte.
Dupa cum se vede nici urma de zapada, doar mocirla si parca mult mai cald decat prevede anotimpul.Se lasa o ceata foarte frumoasa si care parca-ti racoreste obrajii infierbantati...Iata si cabana..Deja imi urasc rucsacul cu cort si oale cu tot.La scurt timp apare si focul!
Oala pentru mamaliga cu branza este pregatitaMai vine si ceaiul imediat
Iar aparatul meu face o pauza, pauza in care se manaca mamaliga cu branza si jumari la ceaun, un ceai fiebrinte si binenteles alte energizante locale... si se canta si inca foarte bineNu v-am povestit cum e cu cabanuta... Foarte frumoasa atata ca au fost foarte multi inaintea noastra peacolo si cum ... ca orice om cult, el ajunge la locul cu pricina si in loc sa se odihneasca sau sa admire imprejurimile; el se pune si scrie, si scrie toti peretii.E drept ca nu e prea evoluat pt ca desi are un caiet cu pix " din partea casei" el nu-si trece memoriile acolo, el prefera carbunele rustic si scandura cabanei.Astea-s semne ca gripa porcina si mai ales porcizarea omului a trecut demult pe la noi si nici nu vrea sa plece.
Am renuntat la a-mi pune cortul pt ca batea vantul prea tare iar acoperisul cabanei a fost tunningat cu cateva folii si nu mai batea vantul , deci erau conditii bune de dormit. Dupa un somn cam cu noduri pentru mine, dar macar mi-am relaxat picioarele vine si dimineata de duminica. Vremea nu prea era de partea noastra, vantul era mult prea puternic si ceata destul de densa, astfel ca se renunta la urcarea pe varf, iar asa de consolare mergem pana la Gradina Zanelor... la 30 de min distanta!Ajunsi sus se vede pe o parte un zid de stanca, strajuit de doua coarne dracesti, iar in cealalta parte admiram ce se vede din varfurile Tiblesului.Iar se pune ploaia, mai micuta dar oricum enervanta pentru lentilele aparatului.Ne retragem spre cabana unde se pregatea o fasole cu carnaciori tot la ceaun.Ajunsi la cabana ne ghiftuim cu fasolea fierbinte, iar dupa 30 de minute incepem sa coboram , nu inainte de a face o poza de grup cu refugiul Arcer.Si-o luam la vale...mult mai usor decat la urcare.Ajunsi la varful serpentinelor,facem o pauza vremea parca ne face in ciuda si brusc se insenineaza si apar niste peisaje ce merita tot efortul...






Gata cu pauza... si ne continuam coborarea pe o vreme superba, specifica toamnei, nicidecum iernii...
Urmeaza un ultim popas in care ne adunam toti si deja ne cam pare rau ca s-a terminat tura, desi una in care nu ne-am atins scopul principal.De aici linie dreapta si mocirlita pana la pensiunea de unde ne va lua microbusul.



Si asa la final... o ultima privire!NUMAI BINE!