MASH 2008 - Drumul

Trebuia sa ajung in Oradea la facultatea de medicina pe la ora 10. Trenuletul m-a aduns in gara Oradea cu peron pe partea dreapta in jurul orei 4.33 dimineata; eu obisnuit cu drumul si cu cfr-istii si spatiile lor special amenajate pentru oameni ca mine nu mi-am facut nici o prblema pentru ca orice gara care se respecta are o sala de asteptare (pana si gara de la mine din sat are una...).

Si Oradea avea... una proaspat renovata, cu termopane curate, gresie sau ce-o fi pe jos... doar o mica problema usa era inchisa, si parca nici scaune nu erau inauntru. Cine stie ? Poate o aveau de dat in chirie... Bun! Loc de odihna nu este in gara, macar  o camara ,unde sa-ti lasi catrafusele si sa te plimbi de nebun prin imprejurimi , ar trebui sa fie. Intreb la Informatii si primesc acelasi raspuns ca la intrebarea cu sala de asteptare.Nu-mi ramande de facut decat sa ma aciuez intr-un colt de gara pe o punga cu bagajele in spatele meu si sa motai nitel.Nici de motait nu poti pentru ca duduia ce anunta trenurile latra din 5 in 5 minute, si fiind o gara moderna imi vorbeste si in 2 limbi straine.

Ies pe peron unde sunt banci dar e cam frig fiind inainte de rasarit, mai motai nitel mai un cersetor ciung, alti 2 surdomuti se pusera pe cearta, apare si un auroalc somnoros. Duduia de la restaurantul garii priponeste o masa in usa si sta la povesti romantice si suave cu macho de la security. Apare si soarele, cercanele se umfla si ele bucuroase... se face 7 si ma ia cu frig.Gasesc un scaun din cinci liber si ma pun pe el, chiar langa un tanar mai dubios nitel.Bietu om nu era dubios era doar bucuros ca azi il primesc domnii de la comisie si spera sa-si pastreze gradul de handicap ... pe care sigur il merita.El fiind putin mai mult schizofrenic, cu o privire si un zambet care sigur nu-s in normele UE. Si asa a mai trecut o juma' de ora.

Plec cu taxiul spre facultate unde in sfarsit gasesc un nene portar detreaba care imi incuie bagajele si astfel pot si eu sa ma plimb prin parcul de laga universitate sa-mi iau linistit micul mare dejun si sa ma mai gandesc odata la experienta cu gara.Apropo ! sunt si camere de supraveghere in gara, numai sala de asteptare si loc pentru bagaje au uitat ei sa faca.

Mai trece o ora de liniste si nu apare nimeni, in schimb dupa ora 9 vin participantii ca pe teava, in grupuri.

Astfel ca in juma' de ora intrarea in facultate era burdusita de rucsaci, corturi si alte chestii necesare excursiei.

Nici un mic dejun nu strica ... asa la botu rucsacului

Au aparut si autobusele irezistibil de galbene si le-am umplut pana la refuz cu bagaje apoi ne-am indesat si noi si tzup tzup la pestera ursuletilor.

Pauzele lungi si dese ... cheia marilor succese!

Ajungem si la Pestera Ursilor unde,in interior, am preferat sa bag aparatul in geanta facand doar cateva imagini cu peisajele inconjuratoare.

Intrarea 

Si ce o inconjoara...

Apoi iar la drum, cum am iesit noi din pestera racoroasa si am dat iar de caldura, asa s-a abatut un somn in autobus incat n-a mai contat lipsa de confort si pasagerii furiilor galbene au cazut la datorie unul cate unul.

Ajungem si in Padis unde facem o ultima oprire la cateva sute de metrii de locul de campare in asteptarea celulalt autobus.

Astfel drumul nostru se incheie, nu inainte de a beneficia un salut de bun venit de la un prieten organizator :)

 VA URMA .... sper!