Mantis Religiosa ~Calugarita

Calugaritele fac parte din ordinul Mantodea, familia Manteidae, genul Mantis care cuprinde aproximativ 2000 de specii, majoritatea torpicale si subtropicale. Etimologic cuvantul “mantis” provine din limba greaca, insemnand “profet”. Numele de “calugarita”/“profet” i se trage de la aspectul fizic curios, dat de pozitia primei perechi de apendici.

Mantis religiosa, frecventa in Europa de sud, este o insecta zvelta, cafenie sau verde, la care toracele anterior s-a transformat intr-un gat lung, cu aspect straniu. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind inzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt inguste si tari, iar cele posterioare late, membranoase, in stare de repaos fiind stranse sub cele anterioare. Abdomenul e alungit, voluminos, format din 10 segmente.
Toracele poseda picioare puternice de prada, a caror tibie poate fi indoita ca un briceag inspre articolul femural. Capul triunghiular, articulat si foarte mobil, se poate roti in toate partile si poseda doi ochi mari, compusi. “Fiecare fateta este indreptata intr-o directie diferita de cea a vecinelor ei, capteaza o impresie generala referitoare la culoarea si intensitatea luminoasa a unei portiuni din obiectul privit si transmite un fragment din imaginea totala. Insectele nu vad bine decat la distante mici, dar pot sesiza miscari extrem de fine”. (Sursa: descopera.ro) Aparatul bucal este de tip rozator, iar antenele sunt filiforme.
Lungimea corpului ~ 11 cm.
Miscarile animalului sunt incete, in schimb prinderea victimei se face fulgerator. Calugarita este o maestra in arta deghizatului, travestindu-se atat pentru a se apara de pradatori, cat si pentru a prinde insectele cu care se hraneste. Travestiurile sunt variate si difera ca forma, culoare si textura, dar toate sunt impresionant de amanuntite. Calugarita de orhidee, de ex., are de-a lungul picioarelor si al corpului niste “braie”, care capata culoarea si textura florii de la care ii provine numele. Pentru a-si desavarsi deghizarea, uneori se leagana usor, imitand unduirea petalelor la adierea vantului. Cand se apropie prada, “floarea” se trezeste la viata si prinde vietatea cu picioarele anterioare, marginite de carlige.
Femela depune in medie 1200 de oua pe an, pentru care are nevoie de o doza masiva de proteine. Astfel ca, in timpul imperecherii, ea isi devoreaza partenerul, asigurand perpetuarea speciei. Amenintarea mortii nu le taie apetitul sexual masculilor, care, in tipul decapitarii copuleaza mai viguros, din cauza reflexului nervos declansat de actul de canibalism. Ouale depuse de femela in mod destul de regulat, in randuri, sunt invelite intr-o secretie filiforma mucilaginoasa, care se solidifica in contact cu aerul sub forma unei capsule chitinoase, numita ooteca.
HABITAT. Specia se intalneste in lunci, stepe, la liziera padurilor, preferand povarnisurile uscate si insorite.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie hemimetabola (se dezvolta prin metamorfoza incompleta). Imediat dupa fecundare femela depune ponta care consta din 100-300 oua. Ouale sunt inconjurate de o masa spumoasa, care mai apoi devine consistenta formand o capsula chitinoasa - ooteca. Larvele eclozeaza din ooteca in primavara urmatoare si se deosebesc de adulti atat prin dimensiuni, cat si prin unele particularitati morfologice. Dupa patru naparliri larva se transforma in insecta adulta. Atat adultii, cat si larvele sunt pradatori specializati, consumand doar anumite specii de insecte. Speciei ii este caracteristic canibalismul (in majoritatea cazurilor, dupa fecundare, femela devoreaza masculul).
AREAL. Europa, Asia, pana in Siberia si Extremul Orient, Africa. Specia a fost introdusa in America de Nord si Australia. In Republica Moldova specia este raspandita pe intreg teritoriul.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.