luni, 7 ianuarie 2008

Water clouds...

Tura Creasta Cocosului-Creasta Gutaiului-Cavnic


Ca sa se simta bine si viteazul din mine, accept sa ies la o tura de munte cu niste prieteni ditr-un grup de montaniarzi din zona. Zis si facut, seara imi pregatesc echipamentul atat cel de munte cat si foto ca doar maine rup tot.
  Stiti cum zice proverbul "Cine se scoala de dimineata, departe ajunge!", asa si eu... m-am trezit la 4 dimineata , pt ca la 5.40 era intalnirea la autogara in Baia Mare. Punctuali ne strangem toti iubitorii muntelui la ora stabilita, doar ca cei de la Regionala de transport nu stiau proverbul asta ... asa ca weekend fiind au amanat putin plecarea.Putin... adica la 7.30, ca de mai este un proverb la noi in zona "Catingan ca, catingan mere omu nealcos" (Incetisor ca, incetisor merge omul falos/mandru).Asa ca degeaba ne-am trezit noi mai devreme ca tot la 8.40 am ajuns sus la Han. Acolo repede prietenii mei au dat pe gat o cafea, am apucat si eu sa-mi beau capucino-ul si sa ma incalcesc in bretele; deja se incepe tura.
    Oamenii pregatiti si antrenati.. au luat ceva avans... dar nici eu nu m-am lasat, desi faceam ca trenuletul mi-am ascuns oboseala si lipsa de antrenament.Noroc ca mai opream sa facem poze, asa imi mai trageam si eu sufletul...Primul peisaj pe care la-am gafait... adica tras.



Binenteles ca iar ramasesem in urma, si trebuia sa maresc pasul ca sa-i ajung. Si cum picioarele mele nu facusera miscare de mult, erau cam "neunse" oboseam tot mai tare.



Apare si soarele sa-mi bata in cap, mai apuc si trag un cadru...




si inca unu...


Macar nu eram singurul care fotografia...oricum ultimul tot eram din pluton. Primii ii vedeam dor cu teleobiectivul...



Gata cu statu... hai iar pe fuga dupa ei. Fuga vorba vine...viteza melcului turbat.
Se vede si un semn, nu ca ala mi-ar da o veste buna... mai e mult de mers



Mi-as fi dorit eu sa-mi pot fotografia prietenii si din fata, dar... eram la turatie maxima.

Trecem si pe langa refugiul Salvamont


Deja in spatele nostru ni se aratau niste peisaje superbe, norii erau sub noi si
totul parea ca o mare cu valuri spumoase...





Si iar dai la pedala dupa restul. Noroc ca am prins o vreme superba zapada era cat de
cat inghetata si se putea merge bine.
O parte din grup nici nu se mai vedeau, pe restul ii luam doar din teleobiectiv..





Se mai faceau si pauze...asta speram eu. Ciudat era ca atunci cand ajungeam ei o luau din loc.
Si asa mai faceam cate o poza...



Chiciura de pe copaci, zapda, norii si vremea a dat un spectacol superb, ce rar intalnesti
( sau intalnesc eu ... ), pacat ca eram presati de timp si nu puteam zabovi mult,
altfel riscam sa pierdem "cursa" din Cavnic spre oras.

Dar tot am mai tras cateva..






Si se vede si creasta...


Mai trecem un damb..
 

Ajungem la baza padurii unde gafaind priveam norii care inconjurasera imprejurimile,
totul era o imensa mare pufoasa...



Intram in zona de rezervatie a Crestei Cocosului...

E bine sa fim informati ...


Si mai ales sa ni sa spuna ca pana aici a fost usor, de aici vine greul ...



Pana sus nu mai e mult dar panta e foarte abrupta..


... noroc cu balustrada



Chiar in aceasta zona in urma cu cativa ani 3  iubitori  ai muntelui au avut ghinionul
de a fi surprinsi de avalansa...

I-a rapit din lumea asta scurta tocmai cel pe care ei il iubeau asa mult, Maria sa,  Muntele...
 






Vazand ca nu mai izbutesc... apelez la "ajutoare"


Parerea mea... ii recomand tuturor,  iti sunt de un real folos, mai ales pe pantele inghetate.




Si-am ajuns si eu pe Creasta..

Fiind asa obosit n-am mai pozat mare lucru asa ca apelez la cateva din imaginile de anu trecut...


Creasta Cocosului.. panorama

Si imprejurimile...





Putina odihna , un ceai si 2 litri de suc rece...si mi-am refacut bateriile...


Cica am muscat dintr-un sandwich  dar parca mancam scoarta de copac... 
prea obosit sa pot manca 


Cum calatorului ii sta bine cu drumul... n-am zabovit mult, si am luat-o la talpa.
Spre uimirea mea, ajunsesem la un nivel in care nu mai simteam oboseala, doar o greutate pe tot corpul in rest mergeam foarte bine. Probabil si coltarii aia m-au ajutat mult daca nu fizic, oricum psihologic clar...La ce neuroni am deja ma simteam cu ei pe K2.. Oricum scopul scuza 
mijloacele.



De aici incolo nu prea mai am ce sa comentez pentru ca ne apareau niste peisaje in cale,
care te lasau fara cuvinte, si care,  parca iti dadeau putere sa continui.


Pauza de foto...

Si peisajele pentru care a meritat tot drumul si efortul...















De aici continuam pe Creasta Gutaiului spre Vf. Gutai..


Creasta Cocosului ramane in urma...



Cei ce nu fotogafiau erau nevoiti sa ne astepte si pe noi...



Si noi... ne tot clateam ochii , aveam si de ce...



In sir incetisor paream niste pitici intr-o imparatie demult uitata...


Cu pauze si poze gen "  Gogu was here!!!! "


Poza ca la Mamaia pe plaja... ce sa fac? daca-s impiedecat...


Si iar mergem... mult am conjugat verbul asta



Ajungem pe Vf.Gutai..


De unde pornim spre Apostoli (sunt niste stanci, 3 la numar)..
De unde incet incepem sa coboram spre Cavnic





Se intra intr-o padure foarte deasa si abrupta, astfel noi incercam sa ajungem la un
drum forestier ca ne va scoate in soseaua din oras.



Cu franele puse... si coborand mai mult pe calcaie ne facem loc prin padure...

Din motive personale imi pun aparatul la loc sigur pentru a nu-l aduce acasa in bucati, zona
fiind una destul de "alunecoasa"...

Dar tot nu ma rabd eu sa nu-mi probez " talentele" la urcat pe rau inghetat.


      .... si chiar se poate !

Nu a mai durat mult si am dat de drumul forestier care era acoperit cu  resturi de lemne si talas,
dar sub el numai gheata. Asa ca vreo 5 km am mers ca rata, cu cateva cazaturi...ca tot omul.

La ora 15.30 ajunsesem la asfalt de unde inca 20 de minute de mers pana la statia de autobus.

 

Cand e vorba de asflat... ma ajuta compasul si nu mai sunt in urma. Ajunsi la statia de autobus ne spune cineva ca " nu mere cursa cata Baie , sambata".
Dar fiind baieti descurcareti,  unii dintre noi, rezolvam in 10 min un microbuz si ajungem
acasa.


MERITA FACUT ACEST TRASEU... asa ca o concluzie. Am fost rupt pana pe Creasta, dar frumusetea acelor zone te face sa uiti de oboseala si de tot.Esti in alta lume..

PS: Imaginile in care apare si fizicul meu sunt facute de Dl.Nistor seful Asociatiei de ecoturism OPAITUL RODNEI  Baia Mare ... www.opaitulrodnei.lx.ro

Un comentariu:

Turism spunea...

Salut, poti sa ma contactezi te rog la turism.maramures (la) gmail (punct) com. Ca eu n-am gasit mod de a te contacta aici pe pagina...

As dori sa-ti linkez articolul (precum si altele din blog) de pe Turism Maramures dar as avea nevoie de una dintre poze la marime mai mare (width de cel putin 575 pixeli).

Astept un semn.